Oare ai fi crezut, copil fiind , ca vreo data va fi nevoie de aceste masti?
Nici un copil nu ar fi crezut asa ceva. Pentru el tot ce este vis poate fi adevarat, pentru el credintza este cea mai tare.
Dar timpul trece peste fiece copil si devine un inflacarat adolescente si tanar visator indragostit , pentru ca viata sa-l formeze si sa-l trezeasca la o realitate relativa!
De ce sa fie relativa?
Simplu! Pentru fiecare realitatea este dupa cum si-o creaza si dupa cum se poarta. Urat se poarta, urata va fi si viata cu el .Frumos si sincer va fi cu cei din jur , multi il vor strivi si pentru a supravietui se va baricada sub masca cea de lut. Primul va incerca sau poate nici nu poate sa se vada pe sine, cat de urat se poarta si va vedea mereu uraciunea la cel de langa, iar celalalt se va impietri ca sa reziste navalirilor din imprejur. Iar pentru a se amagi, se ascunde dupa o masca crezand ca cei de langa el nu-l vad cu adevarat.
Majoritatea mastilor ascund fata, dar nu intr-u totul. Ochii raman descoperiti...
Doar trebuie sa vada lumea, pe unde merg si multe altele. Multi nu se ostenesc si il privesc ca si cum ochii ar fi parte din masca si nu descopera OMUL de sub masca. Dar sunt unii care reusesc sa desluseasca ce se afla sub acea masca.
Si oricum ,la ce folos ? Caci dupa un timp TOATE mastile se vor sparge si se va vedea advarata fata a persoanei.
