lacrimi de cristal

  Duminica seara. Rumy face 13-14 de emotie. Motanescu ameteste uitandu-se la copil cum se invarte in casa de emotia redeverii mamei.  Pe la 7 jumate suna telefonul. - Buna, mama! - Buna, Rumy! - Miau! - Buna, Motanescule! - Cum e ziua ta, mama? -Miau!? - Frumoasa, aventuroasa si aproape de acasa? - Aproape de acasa? -Da, Rumy. Cam in jumate de ora ajumg acasa. - Jumatate de ora? -Miau maiu.... - Rumyyy....ce prostii ai facut si ai de ascuns? - Ups? Eu? Nimic mama. Doar ca... eu credeam ca faceti mai mult pana ajungeti. - Rumyyy. - Serios. E curata luna casa. Nu am dat petreceri, ca datile trecute.  - Bine. Sa zicem ca te cred. Pupici  Ne vedem in jumatate de ora. - Bine, mama. Pa.  - Miau!  Rumy inchide si devine si mai agitata. Apoi ia motanul in brate. - Motanescule, iti dau tie emotiile mele, ca eu ju stiu ce sa fac cu ele. Tu esti motan si stii sa ascunzi emotiile... doar esti motan...  - Miau... Motanescu se uita dezaprobator la ea si un pic sper...

Ca orice copil care se respecta in zile de weekend si Rumy doarme pana pe la 10 si un ceva.  Moatenscu are 2-3 tentative de a o trezi, dar fara succes.  Totusi, pe la 10 si ceva Rumy se treseste aimgura si isi pregateste un mic de jeun copios. Din obosnuita haosuluo de weekend lasa vasele insirate prin ca si bucatarie.  Pe la pranz iar face o tura de mancare si toata raman insirate. Rumy se schimba, ia motanul si ies afara in parc.  Dupa vreo 3 ture de lac, Rumy se opreste si pune ghiozdanul cu motan pe banca, langa ea. Din ghiozdanul verde,  - Motanescule, maine seara vine mama.  Rumy face un zambet larg si se lasa pe spate admirand frunzele si cerul. Motanescu sceptic arunca o privire si un gand " hmmm... vine si tu ai facut dezastru fix cu o zi inainte... obisnuinta vietii de a fii imprastiana sambata". -Miau! - Mai am timp pana diseara sa stramg vasele, sa te slap pe tine si sa iti tai unghiile ( sa fii giugiuc cand vine mama), sa ma spal si pe mine. Up...

 A doua zi, pe la 10 jumate, Rumy se porneste spre casa dupa un traseu de catarare usurel, dar ingreunat de echipa.  Pe drum Rumy isi pune castile sa asculte muzica pe drum. La un moment dat, ridica privirea si face o poza la soarele ascuns printre frunze, apoi continua drumul spre casa. Pe la 11 fara 5 se aude cheia in usa. Motanescu o asteapta la usa de data asta. Imediat ce intra in casa sta printre picioarele fetitei. - Buna Motanescule! Ti-a fost dor de mine?  - Miau.... maiu... - Bine bine. Stai sa ma schimb si iti dau un pliculet. Mai ai putin pana revii la pufosenia ta, stiuta de mama. Asa ca dupa pliculet, nani si apoi roata, da? - Miau.... Desi nu-i vonvine roata, o aprobe, stiind ce il asteapta daca mama Phoenix il gassste mai pufos decat de obicei.  Rumy pune pli uletul si apoi se intinde in patul mamie - Doar 5 minunte la mama. - Miau ... In 5 secunde Rumy adoarme. Motanescu o cerceteaza pe copila, vede ca doarme si se suie pe dulapul mamei. De acolo are...

 - Motanescule, hai pe balcon. Avem sedinta! Motanescu face ichii mari, desi nu s3 clinteste de la fereastra. - Hai, Motanescule. Si asa tre sa faci tira de alergat pe roata, ca urmeaza sa vina mama si daca te vede asa pufos ne alearga in jurul blocului pe amandoi. Motanescu ridica capul cu ochii tot mari... in vreo 3 minute se infiinteaza pe roada. Daca e ceva ce nu-i place, este sa fie scos afara im lesa. In ghiozdat si carat in spate sa sau pe bicicleta ii convine, dar sa mearga el atat de mult... asta este exclus. Rumy ia motanul in brate imediat ce se i fijnteaza pe balcon. - Motanescule, intai sedinte si apoi roata. - Miau.... Motanescu se simte strans cam tare... obisnuit... dar totusi cam tare strans. - Ups. Scuze. I-ar te-am iubit prea tare.  Rumy lasa motanul sa stea in bratele ei de bunavoie sau sa plece. Totusi Motanescu sta... - Motanescule ce facem? Mergem la mare im weekend-ul asta sau ramanem aca sa sa invatam? Motanescu ii arunci o privire specitca" eu sa inva...

 Desi Rumy este obisnuita ca mama sa plece in vacanta 2 saptamani si Rumy sa ramana acasa cu motanul si vizitata de Tery zilnic sau la 2 zile, totusi... de data asta parca timpul s-a dilatat.  De vreo ora jumate Rumy se invarte prin casa. Motanescu o supravegheaza de la fereastra preferata cu coada ochiului. Dupa ce face bucataria cu susul in jos ca sa isi faca ceva de mancare, ii pune plicul promis lui Motanescu continua sa se invarte. Apoi se opreste brusc. - Stiu. Motanescule, eu ies in parc. Vi sau ramai acasa? Motanul, initial, isi pastreaza obisnuita ignoranta... vede ca ii deschide ghiozdanul de pisici ca sa intre de buna voie.  - Eu ma duc sa imi iau telefonul si castile si ies afara cu bicicleta. Ai 10 minunte sa te decizi. Motanescu parca baiatul genetic pisiscesc al lui tati asteapta pana in ultima clica si cand baga Rumy cheia in usa sa iasa, el o zbugheste in gjiodan, ca sa fie si el luat afara. Si tati o invata pe Rumy rabdarea, cand circulau cu tranportul i...

Este 3 jumate si se aude cheia in usa. Motanescu se preface ca ignora cheia din usa, desi abia astepta sa apara Rumy. Ramane neclintit de la fereastra.  - Motanesculeeee! Iar am ramas in urma cu invatatul! Motanescu aude, asculta, intelege dar aparent ignora copilul... desi obesrva agitatia copilei. - Motanescule, ma auzi sau ai surzit  Motanescu nimik. Iar ii e cam dor de mama Phoenix... si oarecum pedepsezte copilul pentru pelcarea mamei.  - Motanescule, trebuie sa fii intelegator si sa te bucurii pentru mama, asa cum si ea se bucura pentru noi. Motanescu continua ignorarea, considerand corect sa pedepseasca copilul pentru lipsa mamei atata timp.  - Motanescule, tu esti motan, nu esti om. Dsr asa e frumos. Uite. Cand ma fac si eu mare, promit ca nu te lasa acasa singur sau cu vreun copil... te iau cu mine. Suna bine? -Miau..... Motanescu aproba pe jumatate, dsr pastrand pozitia cu privirea la fereastra und erau 2 porumbei pe cea mai inalta creanga din copac. - Mota...