Tabara de catarare si astronomie

 Rumy se pregateste de tabara de catarare si astronomie.

Este prima ei tabara combinata si pe cealalta parte a globului. Stiind ca mamei nu-i plac siropismele si lipiciozitatea prea intensa, tace ca sa nu o supere iar... dar Motanescu nu scapa... asta si pentru ca se lasa captivat, crezandu-se confidentul lui Rumy si salvatorul ei. 

- Motanescule, am emotii. As fii vrut sa vina si mama Phoenix in tabara asta.

- Miau.... " daca ai enervat-o atunci, ce sa iti fac.... daca nu ai inteles la timp" asculta, gandi si ignora aparent copila

- In ultima vreme am facut numai pe dos. 

- Miau .... " macar aici ai dreptate... primul pas... sa vezi greseala.... apoi.. sa te vad... cum repari greselile... ca tot de mine ai nevoie ca sa te ierte mama Pheonix"... gandi Motanescu in timp ce incurca copila la facut bagajul.

- Stiu eu de la tati, ca oameni mari pot tine supararea si sa para ca le-a trecut. Ufa.... totul fac pe dos. 

- Miau! 

Motanul opri copila pentru a-l privi in ochi

- Da! Asa e. Sa nu mai stau in problema, si sa caut solutia,sa repar si sa merg mai departe.

- Miau! 

Dupa acea blocare ferma si intentioanata, motanul continua sa se invarte printre picioarele lui Rumy si gandind " mai copile, o sa-mi scoti si mie peri albi... o sa devin din pisica neagra tuci in pisica alba ca zapada... aduna-te ..  fa treaba ta de copil si mergi mai departe... nu mai ramane in trecut si in probleme... offf... ce mai eu cu tine"...

- Dar stii? Datorita bicuriei mamei de la zbura, mi-a disparut si mie teama de zbor si ma bucur ca ea. Si mai stii ceva?

- Miau....

- tot datorita ei am scapat de teama de animalute... ca imi era teama ca ma musca... dar inima ei de mama Pheonix, calda, blanda, ferma, iscusita si hoatara m-a vindecat de teama de animalute si insistemta ei de a avea pisicuta m-a ajutat sa inteles ca teama fata de animaluta era si fata de oameni... si ca voi sunteti pisici teraputice..

- Miau! 

Motanul da din cap aprobator....

- Si datorita incurajarilor mamei sunt si in cercul de calculatoare si in cercul de catarare si in bucuria de plimbare si am cateva reusite pe care n-am apucat sa i le zic din cauza prostiilor facute .... dar sunt reusite datorita incurajarilor ei puse cu atata pretuire in inima sufletului meu.

- Miau! 

" Ce te-ai face fara noi! Norocul tau ca te-a vazut si eu am aprobat adoptia, ca altfel nu erai aici, acum"

- Dar ce fac eu atata timp fara mama? O sa-mi fie tare dor de ea. Acuma ca stiu ce inseamna sa ai mama si de ce trebuie sa ai mama, o sa-mi fie dor de ea si imi fac griji pentru ea. Motanescule, te las de paza aici! Sa ai grija de mama noastra!

- Miau! 

- Bine ca il are pe nenea... asa doar mie o sa-mi fie dor de ea... ei nu o sa-i fie dor de mine... ca are prea multe treburi de facut si e cu nenea si tre sa te rasfete... nici n-o sa stie ca am plecat...

- Miauuuu.... Motanescu pleaca dezaprobator... " Drama queenn..... de asta esti zodia leu ... nu pricep... si leul e tot felina... de ce trebuie leul sa fie Drama Queen?... sunt doar 9 zile"

- Imi iau esarfa, cercei, incurajarile si bucuria de a fii fata ei.

- Miau......

Motanescu se opri pentru o clipa " Hmmm... atat copilarie si maturitate intr-un pui de om... daca erai a mea, te cresteam mai riguros... dar fie... mergem pe regulile mamei Phoenix.... esti super norocoasa ca te-a ales... n-ai tu idee, mai copile... drama queen...

- Gata. Bagaj facut. Mi-am luat si subiectele... acuma sper sa nu pierd ochelarii... ca sa nu-mi vad nasul, cum patesc daca nu ii am....

Rumy este cu o forma de Astigmatism mixt. Poarta ochelari de la 4 ani. Bine... prima pereche a primit-o la 4 ani, dar a inceput sa ii poarte zilnic de la 7 ani jumate... cu putin timp inainte sa se intalneasca cu mama Pheonix. 

- Motanescule, las acest robotel ca sa ne mai auzim si noi... mama sigur nu o sa aibe timp de mine, dar tu esti baza mea... si eu acidul... 

- Miau... miau.... " ha.. ha. Ce gluma inteligenta"

- Ma duc la mama.

Rumy bate la usa camerei mamei si aceasta o lasa sa intre in camera

- Da, Rumy?

- Gata, mama. Am terminat bagajul.

- Ai pus periuta de dinte?

- Ups. Am uitat. Imediat 

- Stai stai. Ai pus peria de par, pijamaua si papucii de baie?

- Ups. Am uitat, mama. Imediat.

- Costumul de baie 

- Stiam eu ca esti cea mai intergalactica mama !

- Deci ce bagaj ai facut? Am zis ca vorbim cand faci bagajul tot, nu trei sferturi. Hai. Fugi. Am treaba. 

- Da mama! Te iubesc. 

Rumy imbratiseaza mama si fuge. Mama Pheonix ramane 10 secunde inmarmurita, stiind ce a vorbit cu Rumy de 1000 de ori..  dar parca la pereti... Motanescu incearca sa dreaga busuiocul pentru a nu fii pedepsita si mai tare ...

- Norocul ei, ca o aperit tu... altfel...

- Miau ....

Motanescu se pune la picioarele mamei Pheonix ca sa se linisteasca si dupa vreo 5 minute reia munca ... uimitor... relaxata de motan ... dar parca... parca si de bucurie ca a reusit sa patrunda in sufletelul copilului haotic si extrem de greu de gestionat.... chiar daca inca nu reuseste sa o faca sa inteleaga limitele si sa faca acel echilibru intre rigitatea profesionala si ierarahica si lipsa limitelor.... dar nu se lasa mama Pheonix cu una cu doua.... de acum stie ca Rumy va simti mai puternic supararile mamei ... mai are de invatat copilul limitele si munca adevarata in echipa... si nu gandirea singulara a lui Rumy... in care ea ajuta pe toti... pe ea se neglijeaza si in unele decizi nu o ia in calcul si pe mama... din cauza viziunii de copil... 

 Pe la 8 jumate mama Pheonix termina munca cu un plus de energie ca sa apuce sa discute cu copilul inainte de tabara de cetarare si astronomie. 

- Rumy, hai la masa. Lasa bagajul. Il verificam impreuna dupa masa. 

- Bine, mama. Vin acum. 

- Miau.

- Motanescule, tu ai invitatie permanenta la masa.... si vii... 

- Maiu

Rumy vine in fuga si patineaza pe gresia din holul care duce la bucatarie

- Mai copile! Ti-am zis de atatea ori: nu mai patina pe gresie. . O sa vii in nas... e pacat de nasul tau capsunica... 

- Da mama.

- Nu ma luat cu " da, mama". Nu ma ajuta cu nimic daca zici ceva si nu te indrepti. Am obosit sa tot iti repet acelasi lucru.

- Dar mama...

- Nici un dar. 

- Imi pare rau.... ma dor toare celulele musculare striate cardiade la de la toate cele 3 inimii de octupus si de inima de leu 

- Asta de unde ai mai invatat-o?

- De la el?

Rumy indreapta privirea si mana dreapta spre Motanescu. 

-E. Asta nu-mi place. Cum sa zici asa ceva. A mia oara, Rumy. El e motan, tu esti copil. Te rog frumos. Hai. Pofta buna. 

- Pofta buna, mama.

Rumy mananca in tacere, cu privirea in farfuririe.

- Cum este? Iti place? Ma aproprii de tati tau?

Rumy face ochii mari, ridica privirea... dar cu vorbele mamei (" invata sa ascunzi sentimentele in ochi si atat.... invata si fura de la mine ce ai nevoie... poti... ai incredere in tine. .. esti fata mea!" ) in gand se straduieste maxim sa ajusteze limitele, emotiile si expresivitateaca ca sa reusesca si sa gaseasca o cale de mijloc... o cale echilibrata.

- Este mancare a la mama Pheonix. Daca faceai la fel de buna ca tati, erati 2 tati... asa este un tati si o mama Phenix. 

- Serios?

- Da mama. Mancarea a la mama Pheonix este bucurie, este rasfat, este acasa. Si mancarea tati si mancarea mama Pheonix sunt " Acasa". 

Mama Pheonix priveste copilul pentru a-l studia la vorba, la ton, la atitudine, la cat de mult s-a straduit Rumy sa ii arata ca vrea sa se schimbe, pentru ca a vazut ca ideile mamei sunt bune, creatoare si comstructive. Mai are cale lunga, dar e prima data cand se straduieste sa ii arate mamei ca vrea sa asculte ca sa vada ca pretuieste ce i se zice. 

- Ma bucur ca iti place. 

- Si eu ma bucur ca faci mancard atat de buna. Mancarea lui Mother avea mereu gust ciudat.... si nu pot manca de la oricine... puteam cand eram bebelus... dar acum nu.

- Acum te-ai clifosit si te rasfeti. 

- Nu pot mama....

- Bine. 

Cei 3 termina cina si apoi merg in camera lui Rumy pentru a verifica impreuna bagajul. Din obisnuita de a face totul singura si din dorinta de a arata ca a auzit si facut ce i s-a zis Rumy incepe:

- Am adaugat tot ce ai zis. Si mi-am luat si leucoplast si si crema solara si ochelari de soare. As lua si telefonul... doar pentru urgente... nu pentru " Drama Queen". Stiu. Si ..

- Stai mai copile. Am zis sa verificam impreuna. Nu sa imi zici un monolog in care imi arati ca stii ce vreau de la tine si ca ai facut. Facem treaba impreuna. Asa ca te prefaci ca nu stii ce vreau si tu zici partea ta. Ce ai facut tu, nu ce ti-am zis eu sa faci. Nu mai esti copil de gradinita. Deja esti mare. Hai. Acum fac eu monolog. Reluam.

Rumy face ochii mari... se gandeste la cele zise mama si se straduieste iar, ca la masa sa faca ce poate.

- Bine mama. Mi-am facut lista asta si am bifat tot ce era pe lista. Uite.

Mama Rumy ia lista, verifica.

- Ai bifat cand luai acel lucru sau dupa ce l-ai pus in bagaj

- Mama.... am bifat. Ce mai conteaza? Ufa... nu fac nimik. 

- Reluam iar

- Ufa. Bine. 

Rumy se straduieste sa se redreseze din atitidine

- Am bifat aceasta lista cand... nu stiu mama unele le-am bifat cand ma duceam sa le iau, altele dupa ce le puneam. De ce intrebi?

- Poate ar fii bine sa iti faci obisnuita sa  bifezi dupa ce le pui. Ma gandesc ca unoeri e posibil sa te lasi distrata de altele si sa nu duci obiectul in bagaj. Acum esti copil si esti odihnita, dar cand vei fii mare, e posibil sa faci lucrurile din obisnuinta si sa fii obosita si sa uiti lucruri importante. 

Rumy tace si asculta... cu greu isi stapaneste repeziciune ei si sa nu raspunda. Vocea calda, blanda, doritoare de a invata copilul ceva ce ii va fii de folos pe viitor, o face pe Rumy sa dezarmeze si sa asculte, ba chiar sa schimbe atitidinea si sa se straduiasca sa inteleaga ce zice mama... inca nu pricepe cum oboseala te face sa faci greseli. 

- As vrea sa verificam lista impreuna, daca vrei si tu. 

Rumy pufaia din nari si din inima, dar ratiunea cizeleaza si remodeleaza atitidinea si zice

- Bine mama. Verificam impreuna. 

Luand lucru unul dupa altul, Rumy descopera ca 3 lucruri pe care le bifase inainte de a le pune in bagaj, de fapt ni erau acolo

- Ai avut dreptate. Si eu sunt copil acum. Cand voi creste mare si o sa fiu obosita, posibil sa uit si mai multe lucruri. 

- Dar daca exersezi sa le bifezi dupa ce le pui in bagaj, poate nu vei  uita nimic. Cum ar fi. 

- Da mama. Ai dreptate. 

De data asta mama Pheonix imbratiseaza copila si o priveste in ochi.

- Rumy

- Da, mama

- Esti un copil istet, esti un copil frumos, esti un copil care poate multe, esti un pic haos pentru a nu ma plictisii eu

- Mamaa...

- Accepta haosul tau si bucura-te ca nu ma plicisesc. Esti fata mea. Esti mandria mea. Sa ai o tabara creativa, sa iti faci prieteni de varsta ta, incearca sa lasi loc si echipei ca sa faceti impreuna lucruri minunate. Te prinzi repede cum e fiecare om, te-a invatat bine tati tau sa citesti oameni... dar ca dulapul din Frumoasa si Bestia si cum ti-a zis si el " zi lucrurile pe rand si nu tot o data. Stiu ca o sa reusesti sa faci echipa cu prietenii pe care o sa tii faci in tabara. 

- O sa ma straduiesc mama

- Stiu ca o sa reusesti. Prin venele tale curge snagele tatalui tau si in inima sufletului tau sunt eu si comorile pe care le-am pus in tine

Rumy face ochii mari si isi opreste repiratia de emotie. 

- O sa fie bine

Zise mama Pheonix in timp ce imbratiseaza iar copila. In acest timp Motanescu devine putin gelos si intre intre ele pentru a fii si el parte din imbratisare... " alo... fara mine nu erati aici... va desparteati de mult... putin credit si mie.... " 

- Motanescule ramanem 9 zile doar noi. Avem timp de smotocit

Motanesescu insista... " poate... dar haosul asta mic o sa-si faca simtita lipsa... "

- Aaa... bine. Am inteles acum. Ai dreptate, Motanescule. 

Motanescu de strecoara printre ele pentru smotoceala in timp ce gandeste " Normal ca am dreptate... de asta sunt motanul casei... ce v-ati face fara mine". 

- Bagajul este gata. Hai la un desen animat si apoi la somn

- Dar nu ai de munca? Pot sa...

- Si eu pot sa merg la munca, dar in seara asta facem impreuna.... impreuna bagaj... impreuna desene... in alta seara facem altfel... vedem. 

Fata lui Rumy se lumineaza de bucurie si straduinta de stapanire a emotiei.

- Yey. Ma duc sa pun floricele la microunde. 

- A. Ca bine zici. Stii ce am gasit zilele trecuta?

- Ce?

- Un ceaun

- Atat! Al meu este. Sunt nepoata lui tataie. Iti fac cele mai bune floricele de pe planeta ,mama. 

- Ce onoare pe capul meu. Si rasfat. Pui si niste struguri cu niste cubulete de cascaval, te rog?

- Desigur. 

Si astfel motanul plimbanduse intre cele doua pana incep desenele si apoi intre ele pentru a fii sigur ca primeste smotoceala dubla.