Drago BUMBUM
A fost o data ca niciodata un dragon din curcubeu . Era mic si si grasut. El traia cu fratii lui in indepaertele hotare.... dincolo de luna, stele si maritul soare.
Se juca de dimineata pana seara in gradina de cristal si mereu strica cate o florare de cristal din gradina mamei lui.
Era cel mai mic dintre pui de dragon. Erau 7 frati si o surioara. Ea era cu 3 milenii mai mare decat micul dragonas.
Mama dragon era mare si toti solzi ei erau negri din carbon, mai putin 3 solzi din dreptul inimii principale ( dragonii acestia aveau cate 3 inimi : una principala ... cum au si oamenii... si 2 mai mici, de rezerva.... cand cea principala era distrusa de durere cresteau celelalte 2 si ajutau dragonul sa continua viata sa ). cei 3 solzi erau de culori diferite ( unul era verde de primavara, altul era roz ca spuma de capsuni si celalalt solz era albastru de Voronet). La statura era un pic mai mica decat tatal dragon, era toata muschi si solzi si cu masa adipoasa (adica avea grasime) foarte putina, cat sa inteleaga lumea dragonilor ca a nascut 8 pui de dragonasi. Cat despre caracter ce sa mai zicem?!?!??! Era una la o mie! Unica, inconfumdabila si remarcabila si intr-o multime de dragoni. Pe cat de blanda si mamoasa pe atat de hotarata cand venea vorba de curatenie si ordine in castel. Va dati seama ca la 7 dragonasi baieti e greu de mentinut ordinea si curatenia, dar totusi nici unul nu vroia sa o vada pe mama dragon cum scoate flacari pe nas si pe gura. AAAA!!!! Da nu v-am spus cum o cheama pe mama dragon. Asa este. Aveti dreptate. Stati un pic sa-mi amintesc....... sa-mi amintesc.... DA! o cheama .... Belinda . Acest nume a fost pus de catre bunicul Belindei cand a vazut-o prima data pe nepoata. La prima vedere micuta ( pe atunci era ea micuta) ia zambit si a dat din toate membrele ei de bebelus dragonas de la acea vremea. De unde vine numele.... trebuia sa fie bel sorriso, dar pana la urma a intervnit bunica micutei si a zis ca suna mai bine Belinda. Cum adica dragoni nu zambesc? Normal ca zambesc si ei, iar zambetul Belindei a ramas la fel chiar si la varsta adulta la fel de radios si luminos ca in copilarie. E adevarat ca multi dragoni isi schimba zambetul o data cu inaintarea in varsta, dar unii, chiar daca sunt ei putini, reusesc sa si-l pastreze. Care e secretul? Veti afla un pic mai tarziu. In societatea dragonilor era linistita, scurta la vorba si ii placea mai mult sa asculte lumea. Ca dragon era dintre cei cu sange verde, ca mama dragon era o minunatie sau si de speriat daca era suparata, ca sotie dragon era un bun prieten de drum in viata de dragon casatorit si o completare a tatalui dragon.
Da. da. revin imediat la micutul dragonas curcubeu. Pana atunci sa-l prezentam pe tatal dragon.
Tatal dragon era poreclit DragoBoss. Evident ca porecla venea de la faptul ca era sef la munca ( el se ingrijea de ordinea si paza cetatii in care locuiau) si de la atata munca credea ca si acasa este seful si mama dragon il lasa sa creada asta... Era cel mai mare dragon din cetate si din lumea dragonilor era al treilea la inaltime si ierarhic. Cumulase multe functii in lumea sociala, era vorbaret, glumet, dezinvolt in societate si mereu stapan pe sine. Binenteles ca in casa rolurile se inversau si devenea tacut, ascultator si grijuliu cu sotia s-a si desi era ferm in hotarari cu copii, reusea de multe ori sa se puna la mintea copiilor, dand batai de cap si nari mamei dragon care de multe ori spunea ca are o care cu 8 copii. DragoBoss era cu pielea fosforescenta si solzi din nori de vara. Musculos si fara burtica de grasime umbla mereu prin societate cu un aer mandru si sigur, dar mandria lui era familia. Cum il chema in realitate? A cui realitate? A oamenilor? A dragonilor? Bine! Bine! Il chema.... Nodochikushiku .... in traducere japoneza Putere.
Pe micul dragonas il chema Ludotajidotakuchi, dar cei din familie il alintau Dodo.
Era cel mai mic din aceasta mare familie. El avea doar 1 mileniu. Abia descoperea mersul de dragon si tot nu se lasa, dar nu din ambitie, ci din normalitatea si inconstienta de a merge. Pentru ca era si pofticios si avea niste ochi mari si albastri ca cerul senin vara, reusea mereu sa mai primeasca o portie de desert. De greutatea lui pufoasa se porneste mai greu la mers, dar nu se lasa el asa usor. Dupa nume ii strigau Dodo, dar dupa cate cazaturi tot lua si desi il vedeau dar auzeau ceilalti la 5 min Bum Bum .... il strigau Drago BumBum.
La fiecare masa se certa intens cu sora lui pe tema laptelui de dragon... desi era pufos dea dreptul... si de-a stangul , era pufos simetric ... tot pretindea ca fiin cel mai mic are cea mai mare nevoie de lapte de dragon. Surioara lui mai mare cu 2 milenii decat el era incantate sa vada cat de mult se poate certa cu fratiosul sau, desi mereu ii ceda laptele. Bum Bum era prea mic pentru a se prinde de istetimea surorii sale mai mari.
Cum arata Drago Bum Bum? Nu am zis? Cel mai mic, dar cel mai pufos. Aaaa.... solzi lui... era sungului multicolor.... ca un cursubeu arata, dar in functie de starea lui sufleteasca se intensoficau unumite culori, iar celelalte paleau. Cei trei solzi din dreptul inimor erau roz, verde si albastru.
Surioara lui era cu solzii roz si cu cei ai inimii ca de norisori, excat ca tatal lor.
Subtirica, sprintena si isteata, mereu pusa pe sotii si pacaleli, ii placea sa ii testezi frati si parinti pentru a stii cum sa obtina tot ce isi dorea. Semana cu bunicul mamei, de altfel era si preferata bunicului. El o invatase fel si fel de pozne si cum sa fie cea mai aleasa'n toate. Dar amandoi erau si buni. Tot jocul era de fapt pentru a intelege dragonii si firile lor complicate si pentru a gasi adevarata fata a dragonilor mascati de viata si multe incercari.
Da! Da! Da! Am uitat sa-i prezint numele. Pe frumusica dragonitza o cheama Mya.
Pe urmatorii 2 frati dragoni ii cheama Rukiari si Tomoshi. 2 gemeni nazdravani care mereu se certau care s-a nascut primul si care a aparut primul in burtica mamei lor. Nedespartiti, nazdravani, certareti intre ei, dar se aparau unul pe altul in fata altor drgoni. Erau cei mai pedepsiti dintre toti copii pentru nazdravaniile lor, dar cum isi ispraveau pedeapsa o luau de la capat neobositi. Unu avea solzi rosii , iar cei 3 solzi ai inimii erau albastri, iar la Tomoshi solzi erau fix pe dos... pe dos la culoare, nu solzi intorsi pe dos.... limba asta romana si sensurilor ei....
Da !daa! Ei aveau 6 milenii fiecare.
Cel de-al treilea era cel mai cuminte, harnic si studios. Mereu in competitie cu cel de-al doilea , cu o diferenta de doar 3 milenii intre ei, simtea nevoie de a recupera distanta dintre ani prin invatare cat mai buna... la scoala, acasa, la cursuri. El avea 9 milenii. Cu solzii verzi de metal si cei 3 solzi albi de norisor se plimba adesea prin gradina casei gandindu-se ce sa mai invete si ce sa mestereasca. De multe ori il striga mama lui" Zikite si el nu raspundea fiind profund in planurile sale. Si totusi cand era vorba de dat o mana de ajutor era primul dintre frati care se ofera s-ajute si o facea in modul cel mai strajnic.
Mikushi era al doilea dragon nascut in famile. Cu 3 milenii si 3 zile si 3 ore si 3 min mai mare decat Zikite si cu 2 milenii 2 secole 2decenii 2 zile 2 ore si 2 minunte mai mic fata de intaiul nascut. Mereu parca in plus, retras, tacut si parca suparat si ingandurat privea mereu intrestat ca n-a fost el intaiul. Cu solzi negri ca ai mamei si 3 solzi de norisori ca tatal, cu ochii de foc si aripile cele mai mari adesea zbura in inaltul cerului ore in sir si se gendea el ce sa faca si de ce sa faca... dar era cel mai bun sfatuitor, ascultator si desi nu excela la invatatura ca Zikite, el excela la scoala vietii de dragon. Si era un excelent cunosctor al jocurilor de secietate pe toate categoriile de varsta. Era singurul din casa care se prinsese de jocurile surorii sale, dar fiind mai mare si invatat de mama sa aibe rabdare si intelegere, intra in joc "nevinovat si necunoscator".
Intaiul nascul era leit tatalui sai la infatisare si intr-u totul mamei la caracter. A primit numele Ricardo, dupa bunicul mamern al mamei. La 14 milenii ale lui viata de dragon era in plina "furtuna" de schimbare. Prea multe schimbari, prea multe noutati, dar se simtea mereu responsabil fata de fratii lui mai mici. Mereu statea pe langa tata pentru a prelua indeletnicirea familie si isi ajuta, atat cet el putea, mama lor prin casa.
Avea un prieten dim copilarie cu care mai vorbea si se destauinuia si uneori ii povestea mivutului BumBum fiind convins ca el nu intelege mai minik, aceasta fiind prea mic.
Cam aceasta e familia lui BumBum.
Bum Bum era mic si pofus, dar el se juca mereu si asculta tot ce se zicea in casa si tinea minte... si mai uita si iar asculta.... apoi mergea din nou la joc sau sa manance o gustare.
Intelegea de mic ca e mai bine asa mic si fara griji , decat mare si multe griji pe cap.
De va mai urma o alta parte... asta ramane de vazut... si de citit daca aparat.
Va urma....
