- Mama mi-e teama! Cum sa reusesc? Atatea de repeatat. Si inca alte lucruri pe langa... cum sa le fac pe toate?
-Incetisor, Rumy. Stiu ca poti. Stiu ce am pus in tine. Desi munca ma tine departe de tine, totusi te port in suflet mereu.
-Dar...
-Nici un dar! Acum e momentul tau. Tu la tine si eu ma mine. Fiecare are misiunea ei.
-Am obosit.
-Normal Rumy. Si tu esti o fiinta vie. Ti-am mai zis. Odihneste-te si ia-le pe rand. Prin ce am pus in tine, ma ai mereu cu tine si tu esti mereu in sufletul meu, pui mic si haotic. Calm si ordonat.
- Dar am gresit de atat de multe ori. Cum poti sa mai tii la mine?
- Toate mamele se necajesc pentru nazdravniile copiilor si totusi iubirea si pretuirea lor ramane. Este puterea inimii de mame.
- Wow! Nu merit o asa mama intergalactica! Ma voi stradui sa ma indrept. Am facut cam multe dandanale. Inca nu pricep lumea adultilor.
-Rumy, acum ai altele de inteles si ordonat. Mai tii minte cand erai cu mine si te-am invatat sa tii ordine in jurul tau si sa faci treaba in ordine?
- Da da !
- Ei. Prima data te ordihnesc si apoi iei restul in originea importantei.
- Mama!
- Da.
-Te iubesc, iarta-ma, imi pare rau, multumesc.
- Ei copile. Hai. La treaba. Ne vedem cand ne intalnim. Te imbratisez si ai grija de tine. Departe, dsr cu ochii pe tine, copile.
- Bine mama. Si tu sa ai grija de tine. Esti cel mai frumos dar pe care l-am primut de la viata. Si eu te imbratisez. Pe curand, mama.
