Cina

 Rumy intra in bucatarie si o vede pe mama ei suparata, nervoasa. Desi mama ei se schimba pentru a nu ingrijora copilul, aceasta zice :

- Mama, sa iti povestesc ce m facut azi.

- Mai tarziu, Rumy.

- Dar, mama....

- Te rog frumos sa ai rabdare sa terminam de mancat si apoi imi povestesti.

- Atunci imi povesti tu ceva in timpul mesei, te rog frumos si eu ? :)

- Mai copile, chiar nu ai stare!

- Dar mama , mi-a fost dor de tine toata ziua. Fiecare zi este ca o excursie fara tine si ma straduiesc sa fac tot ce m-ai invatat si tu si tati. Seara sunt nerabdatoare sa it povestesc aventurile mele. 

- Bine mai copile. Uite, iar am mai multe pe cap la munca, plus ca acasa iar sunt treburi de rezolvat si multe eu termene limita.

- Mama, ce e aia termene limita?

- Termen limita, inseamna ca trebuie rezolvat pana intr-o zi stabilita. Cum iti zice si tie la scoala ca ai de invatat la biologie lectia de azi pentru ca te asculta in 9 zile. 

- Am inteles. Pai si de ce esti asa necajita. De la tine am invatat ordinea. Mai tii minte cand m-ai intrebat la sfarsitul verii"Rumy, ce ai invatat ?"

- Asa este, dar miza si importanta este mult mai  mare decat ce te-am invatat.

- Normal, mama! Si tu esti mai mare fata de mine. Dupa cum zicea bunica "sa nu vrei sa sti cat poti duce". Inseamna ca poti si mai multe, mama.

- Copil innocent. Multumesc frumos de incurajare. 

- Mama, stii de ce cred in tine si ca vei reusi?

- De ce, Rumy?

- In primul rand, m-ai ales sa fiu copilul tau.Si tati stie cel mai bine ca nu este usor sa fii parinte de Rumy. E treaba serioasa. Dintre toate mamele care mi-au intins mana, inima sufletului meu a ales mana ta, mama! 

- Rumy...

- Stai asa ca mai am.

- Te ascult !

- In al doilea rand, desi ai atatea asemanari cu multi si s-au nascut atatia in aceeasi zi cu tine, totusi, mama este unica!

- Rumy, nu te cred!

- Daca iti zic! Ai tu, inima ta de mama, care se vede si la munca ta cu pacientii mici si cu parintii lor. Esti si mama mea, dar esti si mama acelor copii si chiar si acelor mame.

- ee.....

- Da! Mi-a zis mie cel putin o mamica "Dna dr este mama noastra!". Vezi, mama! Ce putere ai.

- Doar imi fac munca!

- Si o faci foarte bine!

- Tot ce muncesti, creezi, construiesti, faci cu inima ta de mama si asta da unicitate muncii si tie.

chiar daca aceeasi munca o poate face oricine nu o va face ca tine. Si munca este ca si o casa. Fiecare om care locuiestre intr-o casa , isi lasa amprenta lui. Si tu care ai fost la medicina, mama,m stii ca fiecare are amprenta lui unica. Asa si tu iti lasi amprenta. 

- Crezi?

- Mama! Stiu putine lucruri, dar le stiu bine! Si tu iti lasi amprenta in vietilor celor pe care ii intalnesti, in mod vazut sau nevazut ( sicret si delicat). 

- Ei copile. cand mai cresti ai sa vezi din greutatile vietii adulte.

- Mama, inca nu stiu de toate greutatile vietii asa cum le-ai trait tu. Am vazut ca ai vrut sa discutam de cateva ori, doar ca nu stiam cum sa vorbesc si ce sa zic. Dar de acum in colo am sa te ascult mai mult si ma voi gandi si la solutii. Este absolut minunat ce ai facut la munca. Copii de la spital sunt cei mai norocosi sa te aibe si sa fie sub aripile tale de mama si medic!

- Hai, rumy! Mananca! Ti se raceste mancarea!

In timp ce Rumy ii povestea mamei, cum isi vede mama, Maru se inveseli un pic la fata si termina si ea de mancat.

- Gata, mama! Saru'mana pentru masa! Delicios ca de fiecare data! Sa ii zici bunicului sa mai gaseasca retete delicioase prin ziare, cum doare le stie sa faca.

- Bine Rumy.

- Ma duc la invatat, mama! O sa-mi fie dor de tine!

- Dar suntem acasa, impreuna!

- Da, dar eu o sa stau singura in camera mea sa invat si o sa-mi fie dor de blandetea ta si rasfatul de care ma bucur cand sunt in preajma ta, mama!

- Hai, fugi la invatat si lasa rasfatul, ma copile! O sa albesc de tot din cauza ta! 

- Bine, mama! Am fugit