Intr-o zi de vara, calduroasa si insorita, mama lui Rumy se hotara sa iasa in parc cu Rumy.
Binenteles ca si-a luat telefonul, laptopul, documente, baterii de rezerva, solutia de soare, 2 termosuri pline ( unul cu cafea simpla si altul cu ciocolata) niste fructe, 2 caserole cu mancare in proportii adecvate, 2 caserole cu fructe ( capsuni, pepene galben si binenteles si niste menta). Cateva pixuri stau bine puse in geanta.
Se aseaza la locul obisnuit de sub corcodusii tunsi frumos. Cum adica corcodusi nu se tund, ci se taie. Se tund cand se aranjeaza frumos si se taie cand se ciuntest ce se usuca... asa... revenind. Parcul este destul de mare, cu alei de mers si alergat, spatii de joaca pentru catei, locuri de jucat baschet sau tenis, un lac mare pe care poti merge cu batcuta, vaporas sau canoe. Pe ici, colo se zareste cate o terasa sau un chiosc. Bautirile si inghetata sunt la mare cauatare.
Dar sa incepem cu inceputul zilei surprinzator.
In mod surprinzator in aceasta zi de vara, Rumy se trezi, dis de dimineata. Isi dorea de mult sa vada rasaritul cu mama ei si sa asculte o poveste la trezire si nu doar la culcare.
Asa ca se trezi si Rumy pe la 5 dimineata si facu si ea ceva de mancare si chiar cand vroia sa dea drumul la aparatul de cafea, intra mama ei.
- Rumy, ce faci acolo?
-Mamaaaaa. Se incepe cu : "Buna dimineata, Rumy! Ce ma bucur ca ai reusit sa te trezesti asa devreme." Si in timp ce tu ziceai asta eu terminam cafeaua. Asa m-am intimidat si nu mai pot sa iti fac cafea.
- Dar cand ai invatat tu sa faci cafea?
- Cand iti faci tu cafeaua de la ora 2 dupa amiaza. Am vazut ca faci " asa si asa si asa si asa". Exact cum imi taia si tati felia de paine in bucatele mici pentru mine. Le taia " asa si asa si asa".
Mama lui Rumy se uita amuzata si un pic somnoroasa ne avand cafeaua bauta. Desi uimuta de reusita copilei... mai bine zis de reusitele copilei de a se trezi la 5 dimineata si de a retine cum se face cafeaua la aparat.
- Bine Rumy. Hai sa vedem ce cafea reusesti sa faci.
- Serios, mama?
Si Rumy facu niste ochi mari de uimire si bucurie.
- Da, Rumy. Eu ma asez la masa si fie ma uit la tine cum faci fie ma uit in alta parte.
- Hmmmm... mama nu stiu... daca te uiti la mine o sa ma intimidez. Ai aceeasi primire profunda si patrunzatoare ca si tati. Va simt pe amandoi cum ma cercetati pana la ultima mea celula.
- Normal, copile. De asta suntem parintii tai. Sa fim siguri ca te tranformi in ceva corect, frumos si deosebit.
- Asa ca voi?
- Mai ceva ca noi.
- Wow, mama. Ce tare. Bine. Uitat-te in alta parte, te rog frumos, ca sa ma pot concentra si sa nu ma intimidez.
- Bine Rumy. Si ma anunti cand e gata cafeaua, da?
- Da, mama
Timp de vreo 10 minute Rumy se stradui sa nu dea pe jos prea multe boabe, se stradui sa nu verse toata cafeaua. Mai puse de o cafea si dupa vreo 10 minute reusi sa ii puna pe masa unde statea mama ei o cana de cafea. Scuzati. O ceasca de cafea.
In acest timp mama lui Rumy de gandea sa ii faca o supriza si sa mearga pe dealul din parc sa vada rasaritul de acolo si apoi sa se instaleze sub livada de corcodusi din parc, unde sa munceasca cu spor si copilul se sa plimbe cu bicicleta prin parc.
Desi se astepta sa fie bucataria vraste, copila reusi sa faca curat si sa lare ordine.
Tot acest timp, ca orice mama ce face mai multe o data desi se uita in alta parte mai tragea cu ochil sa vada ca e bucataria intreaga si copilul tot intreg si mai schita din timp.in timp cate un zambet vazand copilul straduindu-se si rsusind sa faca atatea lucruri singura.
- Gata, mama. Acum te poti uita.
- Sigur?
- Da, da!
Mama lui Rumy intoarse capul si facu o fata uimita de reusitale copile.
- Wow. E facuta cum imi place, da?
- Da, mama. Fara lapte si fara zahar si tare. Grande intenso am facut. Stiu sigur ca iti place.
- Bravo, Rumy. Bate palma.
Copilq antuziasmata de reusita batu palma cu mama ei si apoi o imbratisa de bucurie.
- Rumy, daca tot te-ai trezit de dimineata, ai vrea sa mergem in parc sa vedem rasaritul de pe deal?
- Serios, mama?
Si iar facut ochii mari de uimire si bucurie.
- Da. Dar ar fi bine sa plecam cam in maxim 20 de minute ca sa prindem rasaritul, ca apoi e altceva... devine dimineata.
- Stiu mama. 2 minute dureaza rasaritul. Si imi zici si o poveste?
- Poate data viitoare. Pe rand. Azi am mult de munca. Proiecte, raspunsuri, discutii.
- Bine mama. Dar data viitoare promiti ca imi zici o poeveste frumoasa?
- Promit.
- Bine. Ma duc sa ma schimb si sa imi iau jicariile si bicicleta.
Reusire sa ajunga in 17 minute, avand 3 minute sa isi traga rasuflarea si sa se bucure de rasarit.
- Wow mama! Chiar 2 minute dureaza pana se arata soarele cu totul. Multumesc frumos, mama!
- Cu drag , Rumy.
-Mama!
- Da, Rumy.
- Mama, daca intr-o zi te supar atat de tare de nu te mai pot suna si nu pot veni la tine, ce fac?
- Te descurci. In primul rand vezi de ce m-am suparat. Apoi te gandesti cum te indrepti. Este posibil ca indreptatrea sa fie tot pentru tine. Caci, eu, ca mama, te iert mereu, dar daca tu ramai in greseala, eu nu sunt mama buna.
- Dar , mama. Daca intr-o zi ma cheama matusa cea cu putere in societate ca sa lucrez cu ea, dar eu vreau sa lucrez si cu tine si nu am cum sa-ti zic, eu ca fac?
- Faci ceea ce te-am invatat. Ai incredere in tine. Gasesti idei si poate cand poti veni la mine licrurile sunt deja aranjate. Astfel vei reusi pe puterile tale.
- Dar mama, eu nu vreau sa te supar atat de tare cand sa nu te pot suna.
- Ei. Si daca ma supari atat de tare cat sa nu te las sa ma suni sau sa imi dai mesaj, tu vei reusi. Stii de ce?
- Nu stiu mama.
Rumy lasa capul in jos trista la gandul ca ar putea sa o supere pe mama ei atta de tare in cat sa nubpoate vb la telefon sau prin mesaje.
- Rumy, vei avea mereu in tine ceea ce am pus in inima ta si in mintea ta. Deci chiar daca nu o sabpoti sa ma suni sau sa imi dai mesaj, eu voi fii in inima ta.
Ochii lui Rumy se ridicara cu speranta si sclipira in ei.
- Ai dreptate mama
- Normal ca am dreptate. De asta esti fata mea!
Hai la joaca. Am treaba multa azi.
- Bine, mama. Ma duc acolo sa ma joc cu copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu