Mamaaaaaaaaaa

 

Mama lui Rumy era in camera alturata, la birou si lucra de zor la 2 proiecte o data, mai raspundea si la mesaje, astepta sa suna si alarma la mancarea din cuptor.

De o data se auzi in casa:

- Mamaaaaaa! Mamaaaaa!

Cufundata in tre uri, nu ausi inital copilul, dar la al treilea 

-Mamaaaaaaa!

Sesiza ca o strica copilul. Se opreste din proiecte, din sapruns la mesaje, se ridica incet, respira adanc si merge la copil in camera, stapanindu-su furia ca a untrerupt-o din mu ca, dar si speriaca ca s-ar fii intamplat ceva grav cu copilul. Ajunsa la tocul usii camerei fetei, observa haosul obisnuit, ceva mai multe carti insirate si copilul plans tot stricand-o in co tinuare nesesizand ca a ajuns mama la ea, in loc sa mearga ea la mama ei.

- Da Rumy! ( Raspunse pe un ton calm si controlat). Ce s-a mai intamllat de data asta? 

-Mama, mie frica. 

Cu ochii inlacrimati, cu pisica in brate, continua:.

-Mama mi-e frica. Nu stiu cum sa reusesc maine. Stiu ca m-ai ajutat de atatea ori, dar pe vremea lui tati am reusit si cand nu stiam toata materi, si cand am invatat in timp scurt. Tati zicea sa nu ma stresez, dsr maa stresez pentru ca as vrea sa te fac mandra la examenul care vine. Chiar mi-a ramas pe sulfet vorba ta de de mult " Ce faci mindro?" Initial am crezut ca sunt eu mandru si apoi am inteles ca eram mandria ta. Dar am dat-o in bara. As vrea sa reusesc ca la acea prezentare cand m-ai incurajat cum n-a facut-o nimeni. As vrea... as vrea... as vrea...

In tot acest timp mama ei se uita la ea si prin ea analizand copilul pana la cea mai pica celula din corp si suflet  se aporiprie de ea, se puna umar la umar, ii zambeste si raspunde cald si caml:

- Rumyyy.... Rumyyyy.... 

Conti ua sa ii zambeasca si sa o priveasca in ochi. 

Rumy isi strege lacrimile si raspunde cu noduri in gat de teama, panica, frica de a dezamagi din nou din cauza fricii de a reusi.

- Da mama. 

Ruma lasa privirea in jos trista...

- Rumy, uita-te la mine, te rog. Ce vezi?

Rumy ridica primirea si isi vede mama cu zam etul ei cald si bland.

- Vad zambetul tau, mama. Aud vicea ta calda, calma si puternica. Pentru mamele sunt puternice si stiu si pot si fac multe si reusesc mereu.. si...

- Usures, formula 1 la cuvinte. Multumesc frumos. Apreciez ca ma vezi atat de bine. Eu nu ma vad chiar asa. Si eu mai am de lucru la mine. Si eu am avut esuari si eu am avut si am temeri si frici. Si au am avut griji ca tine. Dar stii ce am facut? 

- Nu stiu, mama. Ce ai facut, mama?

- Imi reamintesc toate lucrurile frumoase puse in mine de catre tatal meu.

- Wow, mama! Pai asa si eu am comori puse in mine de la tine. 

- Ai vazut. Si ce faci cu ele?

- le folosesc cum pot eu mai bine, da?

- Exact. Ai vazut ca stii. Acuma hai sa facem intrecere. Cine ajunge prima la cuptor ca sa nu manacam pui ars si sa vina pompierii pe la noi. Nu ca ni sunt draguti ponpierii, dar mai bine mancam, corect. 

- Da, mama. Start. 

Copila isi strese lacrimile, fara sa stie ca mama ei avea 2 proiecte, multe mesaje noi nerezolvatr, 3 apeluri si mancarea pe care din fericire au scos-o la timp. 

Apoi seara Rumy merse la somn si mama ei mai contua vreo 2-3 ore sa munceasca la proiecte si altele, dar si cu emotia examenului pe care il avea copilul ziua urmatoare. Dar asa sunt parintii. Taiesc intent etapele copiilor in timp ca au multe pe capul lor de adulti.