Pisica, smotocita, cina luata, pijamalele puse si dintisorii....
-Rumy, te-ai spalat pe dinti?
- Da, mama!
-Cand te-ai spalat ultima data?
- Acum 10 minute, cand vorbeai cu prietena ta, Adem.
- Sigur?
- Da mama. Erai absorbita de discutia cu Adem.
- Bine. Atunci hai in pat la somn.
- Dar, mama! Stai sa-ti povestesc!
-Rumy, imi povestesti maine. Acum iti spun o poveste si nani.
- Mama, eu adorm cu povesti puse la picap. Asa ma adormea tati.
- Bine. Picap atunci.
-Nu. Stai. Vreau sa imi mai citesti o poveste semamatoare cu " Cea mai frumoasa carte din lume!" . Abia astept sa mai cresc sa pot citi toata cartea. Am vqzut eu ca momentan mi-am citit doar cateva povestioare. Dar pe prima nu mi-o zici.
- Mai copile. Sa mai cresti si o citesti singura si apoi povesti si noi ca fetele mari.
- Daaaaa!
Rumy topaie in pat de bucurie apoi se pune in sezut si cu picioarele si mainile incrucosate si ganditoare.
- Auzi, mama.
- Da, Rumy.
- De ce si tu si tati tine-ti neaparat sa invat cuvantul NU?
- Pentru ca este important sa inveti unele limite.
- Dar mami, la scoala am invatat ca limita este cerul.
- Ei, copile... totusi. Sunt sitiatii cand e bine sa vezi limitele. Poti si sa sari de pe o stanca. Dar pe ajuta?
- Data fac sarituri cu coarda si nu ma lovesc, pot.
- Cum ai tu raspuns la toate. Lumea celor mari ju este asa de usoara. E bine sa inveti ce e dincolo de cuvinte. Sa inveti in funcyie de tonalitate care este Da-ul Da si care este de fapt NU.
- Ufa, mama. Plictisitor. Dar, daca tati a zis ca fiecare problema de mate are cel putin 2 rezolvari, de ce nu avem si in lumea reala tot asa.
- Depinde. Hai. La somn
- Dar stai. Sa iti povestesc.
Rumy il chema pe Baghera si il lua in brate si cu 2 perechi de ochi mari, Rumy zise:
- Te rugam, mama. Din inimile noastte de feline sa ma lasi sa iti povestesc. Ca de la tine am invatat ca pot lasa si pe maine si sa prioritizez. Dar bucuria ar trebui sa aibe prioritate. Si am cateva bucurii de zis azi si apoi merg la somn. Si imi zici poveste maine seara.
Tinand copila motanul, negru tuci, in brate si facand amandoi ochii mari, mama ceda pana la urma.
- Bine, Rumy. 5 maxim 10 minute, apoi la somn. Te ascult, dsr discutam dimineata.
- Perfect. ( si facu o fata luminata de bucurie)
- Maxim 10 minute.
- Da mama. Mai tii minte cand m-ai incurajat la acel proiect cu bufnita argintie si vulpea maronie?
- Bineneteles. Mi-ai scos cateva fire albe de par atunci pentru ca nu ma vedeam.
- Asa este. Ai dreptate. Imi pare rau. Partea buna este ca am pastrat in inima mea acea incijare a ta si anil trecut cand am fost in excursia de 2 zile cu bufnita instelata, m-a felicitat si mi-a multumit pentru contributia avut. Acuma, nu stiu ce cintributie am adus, dar stiu ca am plecat acolo cu incurajarile tale, mama si am fost relaxata, asa cum mi-a zis tati. Si vroiam sa iti mai zic ca mesajul scolii pe care l-am repostat pe pagina scolilor cu cateva mesaje a fost repostat de unul din profi din consiliul mare. Iti dai seamana, mama? Ma simt " WOW!" Matusa m-a pus sa imi fac cont pe pagina scolilor. Gata. Acum pot sa merg la sommn, mama. Noapte buna.
- Noapte buna, Rumy!
Desi a zis maxim 10 minunte, a durat mai mult, Rumy avand o iceiul sa virbeasca mult... dupa cum si tatal ei o ruga sa vb mai putin si sa faca de mancare pt ca ii era foame omului...
Dar mama ei vazand bucuria copilei si realizarile facute a lasat-o sa vorbeasca pana la capat si la final a imbratisat copilul si a plecat din camera, lasand iluminatorul interstalar de pe tavan si usa intredeschisa. In timp ce se indrepta spre multele greutati, responsabilitati, taskuri si treburi de om mare, mama ramasese cu un zambet de bucurie pentru realizarile copilului. Muncii de zor pana tarziu in noapte. Isi lua un pahar de vin alb si un bol cu struguri si cuburi de cascaval si le puse langa laptopul plin de taskuri de finalizat. Reusi sa termina cateva si mai lasa si pentru a doua zi altele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu