Nu acum copile!

 


Duminica dimineata. Runy se trezeste dis de dimineata, in mod neobisnuit pentru ea. Smotoceste motanul care a stat in camera cu ea. 

- Motanescule am o idee!

- Miau...

Motanescu o priveste sceptic copila, stiond va ideile ei sunt mereu nastrusnice.

Cei doi merg impreuna in bucatarie, unde mama Phoenix isi savura cafeaua matinala. 

- Buna dimineata, mama.

- Buna dimineata, Rumy.

Mama Phoenix este trista si se uita cand pe fereastra unde se vede cum soarele intra un casa printre frunzele verzi de vara, cand in telefon. Motanescu vine initial la piciorele ei, apoi sare in bratele ei. 

- Mama am o idee 

- Rumy, nu acum. 

-Dar, mama...

- Rumy! 

Mama Phoenix priveste copila in ochi si parca si de dara asta pchi ei vorbesc... " copile! N-am timp si nici putere de copilariile tale acum! Ce stii tu de greutatile vietii! Invata sa il vezi si pe cel de langa. "

- Bine bine...

Rumy isi face o portie de lapte cu cereale, 2 sandwichuri si merge in sufragerie. Desi un pic trista de abordarea mamei, Rumy incearca sa inteleaga ce s-a intamplat si sa o vada pe mama Phoenix, cum mama o vede pe ea cand este trista. 

Mama Pheonix termina cafeaua appi merge sa se schimbe si inainte sa plece trece pe la Rumy.

- Rumy, eu ies. Ne vedem mai tarziu. 

Rumy face ochii mari catre mama si uimita si incercand sa o scaneze pe mama ei, asa cum si ea este scanata de mama s-a cand este trista. 

- Motanescule am ramas iar noi doi. 

- Miau...

Cei doi se uita unul la altul intrebatori ce sa faca.

- Intai anuntam echipa de adulti a-i mamei si apoi vedem. Poate parc, poate film. A! Stai. Tu nu ai voie la film

- Miau!

- Bine. Dam mesajele si apoi mergem in parc si cand ne intoarcem ....

- Miau. 

- Mai fac niste teme si ne asiguram ca e casa luna ca sa aibe mama o suparare in minus. 

- Miau.

Zis si facut. Rumy suna pe tatal mamei, pe Adem si chiar si pe nenea. Din fericire mama era cu nenea, asa ca Rumy este un pic mao linistita ca nu este singura afara si a vazut ca nenea se poarta frumos cu mama si o protejeaza si ocroteste. 

- Gata, Motanescule. Sa merge in parc.

- Miau!

- Stiu, stiu. Iau pliculet in. Gentuta frigorifica. 

- Miau. 

Motanescu o priveste aprobabor si gandeste..... ,,In sfarsit! Ai tinut minte! Ti-a mai inflorit un neuron de maturitate. Acuma... ai putea sa iei 2 pliculete, dar fie... ma multumesc si cu un pliculet... of... burtica mea merita totusi doua... dar sa zicem... ca apoi oberva mama si sa nu o suparam maoult decat este.... sper ca a ajutat torsul meu in dimineata asta"

- Hai Motanescule. Gentuta am luat-o, ghiozdanup tau este gata. Vii?

Motanescu scaneaza situatia.... sta un pic.... ca de... doar e motan... nu face la comanda tot ce i se zice... si ca o aprobare de sef de departament intra in ghiozdan aprobator la soliticarea copilei.

- Mai, da greu te mai lasi convins. Sa mergem. Hmmm. Hai ca iau si bicicleta. Initiam ma gandeam sa merg pe jos, dar e mai usor cu bicicleta. 

- Miau. 

Cei doi ies in parc. Rumy face 2 ture de lac, merge dupa inghetata si apoi se instaleaza pe o banca de langa lac. Ia ghiozdanul cu Motaescu de pe bicicleta si il pune pe banca pentru a da drumul motanului. Un domn se opreste si zice

- Domnisoara, nu stii ca animalele nu au voie pe banca?

- Ce animal domnule. Aceste este fratele meu. Daca nu ma crezi intreab-o pe mama. 

- Dar unde este mama ta?

- Vine in 5 minute. S-a dus sa ne ia niste apa si revine cu prietenul ei politis. 

Domnul saluta copilul si pleaca.

- Ai vazut Motanescule. I-am de politist si a plecat.

- Miau. 

- Vezi ce frumos se vede soarele in lac si cum bate vantul printre frunze?

- Miau...

- Tati m-a invatat sa fiu atenta la astea... si mama a continuat. 

- Miau. 

- Asa e. Plicul tau. Stai.asa sa il scot din gentuta

- Miau.... " bine ca ti-am amintit eu"... gandi Motanescu

- E bun?

- Miau! 

Rumy si Motanescu iau masa in parc, apoi se indreapta catre casa catinel catinel. Cand revin cei 2 micuti aventurieri gasesc casa goala. Ambii intristati de lipsa mamei dar si de supararea ei. 

Rumy se duce sa se schimbe in haine de casa si merge in camera ei sa faca niste teme. Motamescu simte tristetea si casa si urmareste copila peste tot. Imediat ce se pune Rumy la birou, Motanescu sare in pat si sin pat pe boriu. Se cuinareste intr-un loc si adorme pe birou in timp ce Rumy incearca sa invete. Vazand ca ni reuseste, Motanescu se muta de pe birou in bratele copilei si incepe sa toarca.

- Multumesc, Motanescule. Hai ca mao incerc o data. Poat termin si eu temele. 

- Miau. 

Si asa Rumy reuseste sa termine temele cu motanul in brate. 

- Motanescule 9 seara si mama n-a venit. Am sunat, dar nu raspunde. Eu ma duc sa fac o baie si ma bag la somn. 

- Maiu.

Motanescu vede tristetea copilei si mai sta lipit de picioarele si si toarce pana merge in baie.

Pe la 10 jumate seara se aude cheie. Rumy se treseste, dar se baga sub cearcaful cu cer instelat.

Mama Phoenix vine cu nenea, care de data asta ramane la ele peste noapte. Tensionata, suparata, ingrijorata, obosita, dar totusi gazda buna, ofera domnului un snack si niste vin. Pe la jumatatea discutiei, merge in camera lui Rumy. Vedem veioza aprinsa pe biroul si pe Rumy dormind cu o hartie in brate. Ia usurel hartia, inveleste copila, smoticeste motanul care dormea pe perna copilei si in capul ei si ii sopteste 

- Multu ca o veghezi pe Rumy. Esti paznicul ei!

- maiu... motanescu maiuna pe volun scazut, aproband vorbele mamei.

Cand mama Phoenix ia  hartia vede ca scrisul era un pic sters de apa... poibil lacrimile fetei. 

" Mama, ma dor toate celulele striate cardiace cand te vad suparata. Mi-as fii dorit sa fiu si eu mare ca tine, tatal tau Vultur si prietenii tai.... dar momentan sunt doar un copil care face numai prostii.... nu reuseste sa te vada.... nu reuseste sa te ajute cu nimik..... te supara... si cu toate astea, tu tot ma pretuiesti si ma pastrezi sub adoptia ta. Mama, sper sa iti aduca viata oameni geniali, asa cum viata mi te-a adus pe tine in viata mea.de copil.... Rumy... copilul haos.... P. S. : cum ai tu incredere in mine, am si eu incredere ca vei rezolva si de data asta... doar este mama Phoenix" 

Mama Phoenix lasa hartia pe biroul copilului, inchide veioza si lasa usa crapata... Rumy avand obiceiuo sa se trezeasca uneori in toiul noptii... pe la 3-4.... din cauza celor petrecute in ultimul an al tatalui ei.... dar in zilele boastre fie alegi un psiholog, fie dai voie unei inimii sa iti umple inima si sa iti lumineze iar viata.... si Rumy a fost cea mai norocoasa, fiind adoptata de mama Pheonix

Ca prin exceptie, in acea noapte Rumy a ramas in camera ei, chiar daca s-a trezit in toiul noptii... a luat motanul in brate atunci cand s-a trezit... iar motanul torcand a reusit sa adorma copila, fara a mai deranja mama. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

" Ufa... si abia ce am plecat.."

Ei, tu bucurie a inimii

Asa se face