Inca un traseu de catarare

 Rumy pleaca spre casa, dis de dimineata

Pe drum vede un avion la rasarit de soare si scoate telefonul sa il pozeze

- Ufa.... cat mai am pana acasa. 

Nici nu termina vorba, ca mai primeste o sarcina de facut.

Mama Phoenix isi bause cafeaua de dimineata si incepuse munca. Totusi, cam dupa jumatate de ora o suma pe Rumy in timp ce task-urile mammei incep sa se i multeasca

- Buna dimineata, Rumy. Cum ti-a fost traseul de catarare?

- Buna dimineata, mama. " A fost!". 

- Rumy....

- Ce mai conteaza mama?

- Conteaza Rumy. Daca ni vrei sa imi zici este in regula deja am de facut 5 lucruri de o data si trebuie sa vad cum le aranjez 

- Bine. A fost in regula, doar ca fix inainte sa plec am mai primit o sarcina. Si ests una draguta, doar ca echipa de ajutor este plecata si imi este greu sa o rezolv

-Alte probleme?

- Nu mama. Chiar le-am rezolvat. Am invatat de la tine sa pun sarcinile in ordine, apoi sa pastrez calmul si ratiunea ta... si

- Si?

- Si evident punita sclipire de la tati.

- Mai copile. 

- Ce? Vrei sa ma stie tot cerul ca l-am uitat?

- Imposibil sa il uiti.

- Crezi?

- Sunt sigura!

- Multumesc mult, mama! 

- Cu drag. Pupici. Te astept acasa sa mancam impreuna. 

- Credeam ca ai mancat deja. Ca e ritualul tau matinal.

- Eee... dupa 2 saptamani pot face o exceptie si sa te astept... dar depinde si cat de incat xa melcul vrei sa vii acasa.

- Gata. Bag viteza 5-a la biciclrta si vin. 

- Ai grija cum mergi, te rog frumos!

- Da mama. Ne vedem acasa. Trebuia sa fac 20 de minute, dar am gasit scurtati

- Scurtaturi???

- Sigure... scjrtatiru sigure... ca sa ajung repede si in siguranta 

- Ai grija copile. Te rog mult. O sa-mi scoti peri albi. 

- Fara grija mama. Ajung.

- Bine. Pupici

- Pupici, mama

Rumy inchide si pune traseul scurt prin curtile vecinilor si scarile de bloc ale prietenilor ca sa ajinga repede si in siguranta acasa. Pe tot drumul Rumy asculta muzica doar la o urecje ca sa fie si responsabila si amtuziasmata de la muzica si bucuria de a lua masa cu mama Phoenix.

In 9 minunte si 35 de se unde, Rumy este la usa si deschide cu cheia. Mama Phoenix se uita la telefon se uita la ceasul de pe perete si nu-i vine sa creada. O scaneaza pe Rumy din cap pana in picioare si tot se uita si calculeaza

- Am reusit. 9 minunte si 35 de secunde. De as reusi sa citesc tot la fel de repede precum imi pedalez bicicleta.

- Rumy, ezlsti intreaga?

- Da, mama. 

- Rumy trebuia sa ajungi in vreo 15 minute.. cel pytin 12 minute.... ce ai facut? Ai zburat.

- Ei mama.... am si eu traseele mele secrete.

- Ma sa fie.... sa te vad

- N-am nimic mama... am venit repede si in siguranta. Ma duc sa ma spal si mancam. Iei! Mananc cu mamma. Motanecsule. Iau masa cu mama.

- Miau...

- Motanescu aproba mama, dar dezaproba copilul murdat de la traseu ... necesita o baie urgenta. 

- Sa n-adormi iar in baie. 

- Nu mama. Adorm dupa ce mancam. 

- Bine. Ma duc sa pregatesc ceva bun.

- Iei. Yammy yammy. Mancare facuta de cea mai geniala, calda, blanda, buna iertatoare, iubitoare, intergalactica mamica!

- Aoleu. Esti sigura? Nu stiam ca sunt asa. Mai ales la cat muncesc si ce putin timp petrecem impreuna.

- Stam in acceasi casa, mama. M-ai adoptat. Nu m-ai abandonat. Restul e poveste. Ma duc sa ma balacesc vreo 30-40 de minute.

- Daca stai atat adormi si mananca Motanescu masa ta.

- Asa ceva. Motanescule nu-ti mai dau plic extra. Ups. 

- Ce ao zis?

- Nimik mama. Glumeam. Il pacaleam pe Motamescu.

- Pe el sau pe mine acum?

- Clar pe el, mama.

Motanescu pleaca din disputa si se duce la fereastra. 

-Revenind. Daca stai asa mult adormi iar in cada si se raceste mancarea. 

- Bine. In 15 minunte ies.

-Bine. Balaceala placuta.

- Multu' , mama. 

Rumy se rasfata inncada, dar in 15 minute, ceas elvetian, iese din baie.

- Mai sa fie. Ce ai facut cu fata mea? Unde e Rumy a mea? Melcul meu mototol si lent ca melcul?

- Mama! Nu sunt melc si nici copil mototol. Hmm

- Bine bine. Ma bucur sa vad schimbarile acestea frumoase la tine. 

Rumy o imbratiseaza de bucurie pe mama Phoenix si merge sa se schimbe.

- Rumy! Esti inca uda... fugi si usucate si hai la masa, ca se raceste.

- Acusica mama.

Rumy fuge in camera sa isi ia treningul cu stele si planete

- Pofta buna, Steluta mea norocoasa

Lui Rumy ii sclipesc ochii de bucurie la vorbele de apreciere ale mamei , dsr inca nu reuseste sa isi gestioneze emptiile puternica asa ca se uita in jos....

- Pofta buna, mama mea preferata.... mama inimii sufletului meu. 

Mama Phoenix priveste cald bland si cu ochii sclipind de bucurie ca are la masa un copil rar, luminis, istez, nazdravat... i da multe batai de bap, dar scoate ea ceva strasnic din acest copil ... si se bucura ca inima ei de mama a fost primita si lasata sa ramana in inima unui copil care deja avea multe mame... 

- Rumy...

- Da, mama

- Ai curaj! Priveste-ma in ochi cand te bucurii!

- Mama, este prea multa emotie, noua, necunoscuta si eu nu stii ce sa fac cu ea.... eu stiu sa fiu copil de tata... nu stiu sa fiu copil de mama... si mai ales cand mama esti TU

-Rumy.

- Da, mama.

- Stiu ca poti. Primul pas este sa ma privesti in ochi. Asa me vedem fiecare bucuria din suflet... prin ochi. Sunt aici sa te ajut... mai stii cand in acele dati camd era sa cazi si te-am tinut inainte sa cazi.

Rumy priveste mancarea in timo ce mananca si deapana amintile frumoase despre care mama ei ii reamintea.

- Da, mama. Normal. Voi tine minte mereu.

- Ei. Si de data asta sunt cu tine. Daca e ceva pe prind. Nici eu nu am stii sa fiu mama de fata ... mai ales cand fata esti TU

Rumy face ochii mari... ciuleste urechile... si lasa pentru cateva clipe mancarea... cu furculita in mana ridica usor privirea... parca o rpivire de soare dupa ploaie... sclipire si bucurie... ambele de bucurie si iubire simtita de copil cum vine de la mama care parca isi ajuta copilul sa faca primii pasi in gestionarea emotiilor.

- Serios mama. Si tie iti e greu?

- Normal. Este un haos si jumatat

- Mama!

- Glumeam. Dar dintre toate fetele mele, tu esti si vei ramane fata mea.de suflet.

Rumy da sa puna iar privirea in jos, darentine privirea uimita catre mama

- Wow! Adica e ceva nou si pentru tine?

- Normal.

- Wow. Multumesc mama! E cea mai gustoasa masa ever

- Ma pacalesti.

- De data asta nu te pacalesc mama

- Aoleo, dar cand m-ai pacalit 

- Ups? Am zis ceva eu?

Mama Phoenix incepe sa zambeasca de ideile nastrustice ale fetei... crezand ca o poate pacali pe mama Phienix. 

- Ia zi. A iesit bune mancare?

- Da. Delicoasa. 

- Mai buna ca a lui tati tau?

- Hmmm. Nu stiu. Poate dupa ince 2-3 mese impreuna pot da un verdict.

- Verdict?

- Adica o concluzie.

- Ce cuvinte invata fata mea si eu nu stiu.

- Pot sa zic si injutari? Le-am invatat de curand.

- Multumesc frumos. Apreciez sinceritatea, dsr in aceasta casa nu se spun injuraturi!

- Bine, mama. 

Ce doua manca mai departe cu un pas inainte in gestionare emotiilor cele mici si bucuria mamei de a ajuta copilul sa mai faca un pas inainte. 

- Saru'mana pentru masa! A fost buna si gustoasa! 

- Sa-ti fie de bine. Acuma sa ai somn pufost.

- Multu mama. Pupici. Spor, putere si spedigonzalez sa se activeze in tine la treburile de la munca!

Mama Phoenix sta cateva secunde sa inteleaga vorbele copilei, apoi zambeste 

- Multu si eu. Pupici. 

Si fiecare merge la ale ei...