Si totusi, dacă nu eram singura nu mancam 8 felii de pâine cu branza si mâncarea lăsată în garzi de un om care a văzut și care a insistat sa lase mâncare și sa o mănânc
Si totusi, dacă știam de acei oameni de care nu stiam nu ma purtam ca sa se zică ca ma victimizează...
Pentru ca eu nu am stiut.
Si totusi, desi am fost lăsată de tata în grija unor oameni... aceștia au făcut ce ai crezut de cuviință si nu ce si-a dorit tatal meu... si astfel normalul unora a fost sa iau eu responsabilitatea mamei... pe care am încercat sa o iau... Dar când am întâmpinat greutăți nu i-a pasat nimanui... pt ca fiecare e cu normalul si viata și interesul sau...
Si normalul altuia era sa stau departe de mama mea... si eventual sa fac ascultare și sa devin "credincios" dupa cum si acest om a devenit dupa pierderea tatălui meu... si acest om a avut "normalitatea" de a-mi spune sa o las pe mama sa moara... asta a fost normalul ei de a-si razbuna prietenul prețuit... si totusi mama a fost singura care putea sa o scoată din întuneric pe mama tatălui meu, asta dacă exista rai și iad... pt ca mama mi-a zis ca a pus-o pe mama lu' tata la pomelnic si ceva nu era bine... si e posibil ca mama sa fii cercetat ce se intampla... s-a îngrijit ca omul cel mai iubit al tati sa fie în lumina... s-a îngrijit de tati si cei dragi inimii lui... pt ca a zis mama ca citea la psaltirea pentru tati desi eram de mult despartiti
Fiecare cu normalul sau...
Eu am mers pe cele învățate de tatal meu...
Si am tot încercat pana când au forțat situația ca sa ramana mama in responsabilitatea mea... noroc ca am avut un om intelept si m-a salvat dim responsabilitate...
Si de atunci s-a produs ruptura... pentru a nu ajunge mama la azil m-am indepartat... trist ca ei tot ce au putut sa facă a fost ca sa o convingă pe mama ca eu as fii vrut acest lucru... cand de fapt au fost alte 2 persoane...
Dar asta o fii normalul lor... manipulare, opulenta, folosirea puterii...
Dacă o exista rai poate ca măcar acum, mama vede adevărul... daca nu... asta e...
Măcar știu ca m-am indepartat de mama ca sa ramana in casuta ei.
Măcar știu ca am incercat... Dar nu ma vedea, nu ma asculta, nu o puteam ajuta cu nimic... mereu il vedea pe fratele meu...
Sa fii fost coincidenta..... prima degradare a mamei inainte de prima încercare de aluat a doua specialitate... cu apariția " salvatorului"... care mi-a pus 2 spitale în cap... cine știe dacă a fost el... sau altcineva... si cine știe ca a întamplat când am fost întrebat cine e sefa mea si mi s-a zis " A! O știe soacra mea!".... sefa neavând nici o treaba cu examenul meu...
Alegerea specialității a doua a fost in primul rand pentru interactiunea cu copii.... a continuat tot pentru asta si am mers pana la final tot pentru ei... Dar au contat si incurajarile celor mari... unul zicand sa fac a doua specialitate ca sa nu regret ca alți colegii de varsta ei si apoi zicand sa iau specialitatea a doua ca sigur ma vor dori toți... alt om mare zicand chiar în ziua în care se făcea 11 ani de la moartea lui tati " uite oncologul Budimex"... fără ca eu sa zic ceva... incurajarea unei colege pe care am incurajat-o când a venit de la altbspital in departamentul nostru... am incurajat-o si cand a dat specialitatea si ex pe post si nici n-am contracandidat-o... Dar ea mi-a zis sa ma duc eu la Fundeni... si tot ea s-a îmbrăcat în funcție dupa ce si-a luat postul si mi-a zis sa nu-i mai zic eu ca o sa-i duc dorul ca sa ma pun bine cu ea .. de ce as face asta... nu stiu... fiecare cu normalul sau...
Dacă o exista Dumnezeu numa El știe ce s-a întâmplat cu mama de a căzut la pat... de ce sora mamei mi-a zis ca tre sa ajungă la neurolog.... bătând apropouri la unul din finii fratelui meu care este neurolog....
Si au reușit acești oameni puternici sa își bata joc de mama... sa il întoarcă pe fratele meu impotriva mamei.... au încercat sa ma întoarcă și pe mine impotriva fratelui meu, dar nu le-a ieșit ( măcar m-a invatat bine tatal meu niste chestii)... si astfel si-au bătut joc de mama, de fratele meu si de mine...
Niște oameni care unii au fost crescuți de mama mea ca pe copii ei si altii iubiti si pretuiti....
Desi violenta lor a scos credinta din mine ( ce nici măcar tata nu a făcut desi nu era crestin practicant) .... cred credinței mamei ca s-a mantuit si ca este posibil sa o fii scos din întuneric pe mama tatălui meu... asta dacă este adevarata credinta în care mama a trăit-o toată viata ei, asa cum a trăit toată viata printre medici din cauza neputintelor ei.
Tot ce am putut face a fost sa vorbesc cu ea desi eram cu 2 spitale în cap și desi aveam de invatat si aveam garda upu, garda iob, tura și stagiu.... si i-am zis sa meargă la acea dr... nu ma interesează ca m-a dezintegrat cum a patit-o si o colega din spital de la profa de pedi... ma interesează ca este medic si crestin si a avut grija de ambii parinti când au fost la ea... Dar mama nu a vrut... mai mult nu puteam sa o ajut... si am refuzat sa cred ca fratele meu nu are grija de ea....
Si desi aveam de invatat pentru a da a doua oara examen am fost la mama si am vazut-o paralizata... si i-am văzut privirea... m-a speriat prima data....
Apoi am mai fost o data... chiar de ziua ei... si am scris... i-am scris 2 chestii si i le-am citit în salon cu voce tare... si i-am luat lalele si bomboane pentru ca era ziua ei de naștere, 4 aprilie... si i-am dus si un iepusar de ciocolata pentru ca ea se pregătea în ultimii ani de Craciun si Paște cu mult timp înainte. Si i-am dus si icoana mea preferata . I-am pus Staing a live de preferații ei si apoi o melodie cu Queen... si ultimele cuvinte ale mamei pe care mi le-a zis au fost " frumos, frumos".
De ce m-au îmbrăcat în funcție, când eu eram în primul rand copilul pacientei...
Ce o fii facut fratele meu de la indepartat pe varul mamei care vroia sa o ajutam pe mama.... poate eu sunt medic, dar fratele meu a fost olimpic pe tara, a luat premiul 1 1-12, sef de promotie.... este un om deștept... nu tre sa fii medic ca sa faci ce trebuie... si in lumea medicala poți deranja daca te prezinți cu funcția... si eu nu am cunoscut-o pe nasa mamei ca sa stiu cum a salvat-o pe mama la nașterea mea...
Si totusi, desi am prieteni când am nevoie de ceva tot singura ma ajut...
Si pt unii sunt doar o colega indragita, pentru alti colega care a ajutat.... si doar pt altii prietena...
Si totusi, dacă aveam un om pe care il numeam chiar si superficial sora sau "fata mea" nu o lasam sa mai facă garzi in acel lox... pt ca as fii stiut ca se ridica suspiciunea de a fii primit struguri cu ceva ( sau poate nu a fost... tre sa ai exercițiul raului ca sa stii)... eu știu doar ca am primit struguri ... apoi o porție de psihoterapie în care mi s-a zis ca oamenii sunt rai ( tatal meu mi-a zis sa fiu ca Soarele care da caldura si lumina egala si celor rai și celor buni) si ca sunt prea empatica ( mama mea traita prin medici toată viata mi-a zis sa tratez pacientul ca pe un om si nu ca pe o cifra)... apoi am vazut ca strugurii rămași se cam stafidisera ( habar nu am daca a fost sau nu ceva in struguri, dar psihoterapia intentionala a fost...)... si mi s-a arătat ca nu am cum sa invatat cum se pune mesna... ca sa inteleg ca nu o sa reusesc sa fac oncologie pediatrica... si surprinzător pe copii nu i-a interesat ca imi pun în cap acest om .... si o data la vizita în loc sa se uite la cei mari si cu experienta, copilul astepta aprobarea mea... si in alta garda alti 2 copii in loc sa se uite și sa asculte de cel cu experienta se uitau la mine ca și cum as fii fost un medic mare si de increedere si are răspunsurile la mine... Dar am mutat increderea lor în mine către acel om în cele câteva clipe în care am rămas doar eu cu ei...
Si am tacut... si merg in continuare în acele garzi pentru copii...
Pentru ei as dori sa merg in oncologie pediatrica... Dar as dori în secția în care m-am apropriat de ei și am crescut pediatric si oncologic pediatric, chiar daca pana acum doar rasfatandu-ma... nu prea are sens sa muncesc dacă nu am nici o sansa... Dar dacă asa putea primi sansa de voluntar, ar merita sa muncesc, asa cum i-am arătat sefei din upu ce îmi poate pielea... stiu ca sunt mulți mai deștepți fata de mine si ca alții au tehnologie pe care eu o s-o am mai târziu... Dar Paulescu a găsit insulina amintindu-si de gemul bunicii...
Poate copii ăștia care vad ceva în mine ii va ajuta pe alti copii sa trăiască mai mult, mai bine, cu mai putine complicații pe termen scurt și lung...
Dar pentru asta ar fi buna o atitudine schimbata in bine.
A zis tata sa nu incep cu NU, dar Nu știu dacă are sens sa aflu cine si de ce mi-a pus 2 spitale în cap și NU stiu daca are sens sa aflu ce s-a întâmplat cu mama ( in credinta ei, ea s-a mantuit imediat).
Si ma bucur de bucuria mântuirii ei si de revederea ei cu cei dragi inimii ei...
Eu i-am zis sa meargă la acel doctor bun .. Dar ea nu a vrut...
Mi-as fii dorit sa imi arate și mie iubirea de mama pe care i-a arat-o fratelui meu...
Dar cum pe mine trebuia sa ma avorteze... si cum nasterea mea a imbolnavit-o de era sa moara la nașterea mea ( tot nu inteleg de ce zicea ca din cauza mea s-a îmbolnăvit... si de ce nu a zis ca din cauza mea era sa moara... moartea e mai grava decât boala... )
Interesant cum am aflat ce inseamna sa ai mama si de ce trebuie sa ai mama cu un an înainte de a o pierde pe cea care totusi m-a născut... si am înțeles ce inseamna sa ai mama dintr-o intamplare... e posibil ca scopul mamei inimii sufletului meu sa fii fost altul... viata... interactiune unama...
Nu pot mima sa fiu fata de mama, dacă nu stiu asta... si posibil ca haosul sa fie de la ceva trăit în copilaria mica de sugar pe care am simtit-o si nu o retin din cauza vârstei mici...
Ca tot se termina anul dragonului
An in care credincioșii prin violenta lor mi-au luat credinta si ceilalti credincioși prin schimbarea cuvântului si netinerea cuvântului lor mi-au lumina și bucuria... si pentru supararea lor ca au fost agresați... desi nu am cerut asta și nu e vina mea.... daca stiam sau măcar îmi dădea prin cap ca se va intampla asa ceva nu as fii zis nimic... Dar pt supararea lor si lipsa de iertare pe care nu o voi primii și a violentei celorlalți, ma voi priva de bucuria împărtășanie o perioada de timp... privare de care nici tata nu m-a privat...
Dar oameni sunt oameni...
Începe un nou an cu noi oportunități.
