Stejarul meu cel cret si zambaret
Ocupat cu ale vietii treburi
Si totusi cand apari
Esti asemenea soarelui in plina ploaie
Cu optimism, bun simt și eleganta
Din vorba buna și blanda scoți soarele în calea mea
Din ce basm al copilăriei ai ieșit, Dar al Soarelui?
Inima creste și se bucura la cea mai mica vorba
Dar și rațiunea stăpânește inima sălbatică
Inima neștiutoare de atata bucurie și de bine
Doamne, ce bucurie sa vorbesc cu un asa om.
Pana la următoarea convorbire Inima se va bucura de aceasta ultima scurta și plina de bucurie vorba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu