Da, tati!

 

- Da, tati !

- Leoira! Ti-am zis de atatea ori sa nu mai faci asa!

- Ma straduiesc. Dar stii ce? 

- Daca imi zici, o sa stiu. Desi normal ca deja stiu, doar sunt Felion, tatal tau.

- Atunci nu-ti mai zic, daca deja stii.

- Am glumit. Zi-mi si mie ca sa mai invat si eu ceva.

- Bine. Dar ramane secret, da?

- Binenteles. Ca in Harry Potter. Este secret, asa ca o afle toate lumea.

Leoira se uita neincrezatoare la tatal ei, dar totusi bucuria reusitei era mai mare decat neincrederea. Asa ca isi lua inima de leu in dinti si ii spuse.

- Mai stii, cat de mult iti doreai sa am si eu o mama?

- Bineneteles. Numai eu stiu cand m-am nevoit ca sa iti fiu si tata si mama si frate... ce mai! Sa fiu o famile intreaga. Asa. Te ascult mai departe. 😊

- Inca incerc sa inteleg, de ce dintre atatea mame avute de pana acum, doar una a reusit sa ma faca sa inteleg ce inseamna sa ai mama si de ce trebuie sa ai mama. 

- Wow! Serios, Leoira? 

- Serios, tati.

- Si culmea ca au fost suficiente 20 de minute ca sa inteleg asta. 

- Ce rapid!

- Da, tati. Rapid, scurt, frumos si pe coronarele ei. Caci s-a straduit ani de zile. 

- Cum adica s-a straduit ani de zile.

- Pai de ani de zile a incercat sa fim pe aceeasi unda de lungime, dar nu am reusit. Si cand am reusit a fost prea tarziu.

- Cum adica prea tarziu.?

- Prea tarziu ca sa am vreo sansa sa pot lucra in echipa ei.

- Mai stii cand eram mica si vroiam sa fiu si eu in echipa cu tine? Ca infirmatician sau matematician?

- Da. Si ti-an zis NU.

- Tin minte. Si acelasi NU pe care l-am primit atunci de la tine l-am primit acum de la ea.

- Offf, copile. Ce sa-ti fac eu tie daca nu inveti si nu te adaptezi mai repede?

- N-ai ce sa-mi faci. Dar ma straduiesc din rasputeri. 

-Hai ca poti! Am crescut un pui de leu! 

-  Multumesc, tati! Ma bucur ca mi-a ramas in minte dorinta ta cea mare, ca eu sa am o mama. Inca incerc sa inteleg de ce dintre toate inimile de mame primite, inima sufletului meu a ales inima aceste peroane precum un munte plin de daruri atat la suprafata, cat si ascunse in adancuri.

- Ei, Leoira. Cu timpul vei afla. Asa sunt oamenii DESTIN. Fiecare e unic si irepetabil. Dar in functie de multe lucururi se formeaza niste legaturi. 

-Interesant ce zici. Ma bucur ca macar o dorinta am reusit sa iti indeplinesc. Mai am multe de facut. Sa stii ca mi-e tare tare dor de tine. Dar ma bucur ca esti iar alaturi de mama ta mult iubita. Eu ma descurc. Si cu mama inimii sufletului meu langa viata e altfel. Este un nou inceput. 

- Bravo. Dupa cum ti-am zis atunci " Leoria, viata merge inainte! " Privete inainte si ai sa vezi ca si eu sunt in fata ta, doar amintirile sunt in spate. Curaj, pui de leu! 

Si asftel de incheie conversatia intergalactica intre o fetita norocoasa sa fie crescuta de un tata inimos si care totusi n-a ramas la voia sortii, ci apoi si-a intalnit mama inimii sufletului ei.