Si uneori pretuim oameni
Si totusi nu ne vad
Si uneori suntem pretuiti de oameni
Si totusi nu vedem
Noroc cu inima
Inima ce vorbeste tainic, bland si grijulie
Si totusi cei ce ne pretuiesc au si altele de facut
Si totusi isi gasesc timp sa stie ce facem si cum o ducem
Noroc cu inima
Inima noastra sau inima altora care ne deschii ochii inimii ca sa vedem amabilitatea celor ce ne pretuiesc
Si totusi uneori cei ce ne pretuiesc sunt inconjurati de diferiti oameni
Oameni cu propriule incercari
Oameni cu propriile rani
Oameni ce considera ca dpar ei au dreptate
Oameni ce cred ca pot sa vorbeasca despre oameni pe care nu ii cunosc
Si astfel... din diferite circumstante
Cei pe care ii pretuim par schimbati...
Si poate ca si vina noastra este
Facand multe greseli
Desi sensei de inteligenta artificiala zice ca nu exista greseala
Noroc cu inima
Ca uneori ... in ciuda aparentelor...uneori de apropriere... alteori de distantare... inima se exprima prun intutie... intutie ce spune cand sa ne oprim si cand sa nu credem aparenta distantare
Ci sa imtelegem nevoia de maturizare
Si nevoia de aparenta si sa diferentiem aparenta de esenta
Si astfel sa vedem si mai bine ce este de indreptate, ce este de schimbat cu matirizare si cautarea solutii de a scapa de teama si de imbratisare a recunostintei
Recunostinta pentru bucuria de cunoaste oameni rari
Recunostinta pentru bucuria de a fii provocat sa te maturizezi
Recunostinta pentru bucuria de fii rasfatat
Recunostinta pentru bucuria de a afla cum e sa fii copil de mama.


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu