Ei ... mama inimii sufletului meu
Oare când m-ai adoptat?
Oare de ce m-ai adoptat?
Oare sunt doar un om ca oricare altul oe care il ajuți pentru ca asa faci cu toți.
Tu știi mai bine.
Ei... mama inimii sufletului meu
Oare voi știi vreo data sa fiu copil de mama
Oare voi reusi sa te fac iar mandra ca in acele 2 dati.. sau poate si in alta treia
Oare voi reusi cat de repede posibil sa ma maturize frumos, cum te tot gândești si eu încă nu reusesc
Oare voi reusi sa fiu iar copilul adoptat si rasfatat
Oare voi reusi repede si bine sa realize greselile si sa le si indrept
De nu te strecurai in sufletul nu ne-am fii ciocnit... Dar nici nu m-as fii trezit ... nici nu mi-as fi revenit atat de repede...
Si dor... si drag.. si bucurie... Dar mai ales dor de acea bucurie, de acele ghidușii, de acel ceva necunoscut si abia acum invatat ușor ușor.
Oameni si oameni
Si sunt oameni pentru care mama naturala si cea adoptiva sunt egale
Precum si fratele meu mic mi-a scris sa le rog pe mamele lui sa il lase linistit si sa-i spun cum sa bea apa fara sa se innece... minunatul meu frate mai mic care si-a pus la egal cele 2 mame
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu