Si uneori ne vine bine cate o trimitere in camera
Sa stam singuri si departe de cei dragi inimilor sufletelor noastre
Pentru a înțelege genialitatea celui ce ne prețuiește
Pentru a înțelege dorințele celui ce ne pretuiesc si nu se lasă pana nu se maturizam conform societății
Pentru a rezista in aceasta socientate pe picioarele noastre
Dar recunoscători pentru bucuria de a fii pretuiti de oameni rari ce se strecoară in inimile noastre si fara sa ne dam seama ajung chiar in inimile sufletelor noastre
Si cele daruite si puse cu grija acolo prind rădăcini
Si ușor ușor incep sa crească
Dupa cum zicea alt om intelept, cel mai mare dar este chiar omul
Omul care a revenit
Omul revenit teafăr, întreg, la cel iubit si pe care il iubește
Om drag de sange sau de suflet
Când ai astfel de oameni bucuria existentei lor in viata celor din jur poate deveni mai mare fata de dorul creat de distanta si zilele fără vorbe si fara revedere din diferite cauze, scuze sau motive sau pur si simplu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu