"Ce mi-ai adus bun?" " Pe mine!"

 Copilul doritor sa primeasca ceva de la parintele plecat:

-Ce mia-ai adus bun?

-Pe mine!

-Hmmm... Dar vroiam ceva bun, nu pe tine. 😔 ( copilul face o fata imbufnata... neintelegand intelepciunea parintelui)

Desi copilul ni vroia nici luna... nici tome de jucarii, hainute sau alte comori ale planetei

Vroia ceva... ceva mic... fie ea si doar o ciocolata.

In dublu inteles, parintele muncit si chibzuit ii da o lectie copilului, ca mai mare cadou este revedea celui drag fata de orice alt cadou materialnic...

Si dupa ani si ani...

Cand copilul ,cu ochi albastri precum parintele iubit si iubitor, ajunge si al adult... abia atunci priceoe povata de demult...

Pacat ca prea tarziu... 

Dar ce sa facem...

Umele le prindem chiar din zbor...

Iar altele... ne trebuies multi ani pentru a le pricepe...

Cu drag

Cu pretuire

Acum copilul devenit adult se bucura de fiecare revedere a unul om drag inimk si mult pretuit

Si se gandeste sa nu deranjeze si sa ramana la bucuria de a avea aproape pe cel pretuit si rar isi ia inima in dinti ca sa mai vada persoana draga inimii sufletului ... chiar de sunt motive mici... copilaresti... cu tot cu cearta si usuire... totusi inima se bucura sa vada ca cel pretuit e bine si cand vede ca are nevoie se ajutor... ramane cu grija in inima pana cand cer drag inimii sufletului isi revine si atunci revine si inima la loc de bucurie

Deci revenind....

-Ce mi-ai adus bun?

-Pe mine!