Viata de salon

 Si sunt copii ce stau putin si pleaca

Si acum chiar incepu viata intr-o sala si apoi mergi la un salon

Si sunt copii ce stau cu lunile

Si sunt copii ce se plimba din salon in salon

Si sunt copii ce isi sfarsesc viata in salon

Si fiecare are dorinte

Si fiecare are vise

Si unii se cuibaresc fie in mama lor, fie in tatal lor fiw in fiinta care este totul lor... familia lor

Dar sunt si altii singuri... si totusi, nu sunt singuri... ca cei din jur

Cei ce intra, stau putin si apii pleaca

Cu timpul

Incep sa ii pretuiasca

Si cand pleaca iau o Bucatica din copil in inima lor

Si astfel straini devin familie

Devin lumea acelui copil

Si intr-un salon copilul nu isi lasa mama nici sa mearga pana la baie

Si in alt salon... un copul inimos... ce poate respira greu... sau poate il doare ceva... dar tace cat poate.. si isi lasa mama.. fie cea de sange... fie cea adoptiva... fue amandoua. Sa iasa... sa se duca sa se linisteasca.

Si el... desi e doar un copil... cu drumul lui... durerea lui... tristetea lui.... totusi... el ofera... libertatea celui drag de a iesi din salon... iubire... cadouri.... stare de bine... ascultare fata de mama sau tata... 

Totusi... totusi... ochi lor vorbesc

Si-ar dori un om langa ei

Un om care sa ii vada

Un om care sa sa existe

Un om care sa ii vada mai decat boala ce ii tine in salon

Viata de salon

Cu tensiuni... cu tristeti... cu asteptari... cu bucurii... cu lacrimi... cu imbratisari... 

Viata de salon

Unii vin

Altii stau

Altii pleaca...