Class plina.
Ziua in care trebuie sa isi prezinte familia.
Dificil.
Emotionata se tot ascunde dupa mama ei.
Cu blandete si calm, untre 3 mesaje si 2 telefoane scurte, gaseste puterea sa aranjeze copilul, sa il priveasca in ochi si sa-o spuna:
- Trage aer adanc in piept ( al tau nu piept de pui... aia mancam dupa ce terminam aici). Poti. Esti pe balcon, la pensiunea dr la munte si-mi zici mie compunerea. Te uiti la mine cat timp ai de prezentat. Ai in tine tot ce trebuie. Iau eu emotia si teama ta. Acum hai. Mergi. E randul tau!
Mama ei o imbratiseaza strans si pana incepe copilul sa virbeasca in fata clasei plina de copii si parinti, mama mai raspunde la 3 mail-uri.
Rumy, este extrem de emoyionata. Dar... dar...
Dar, dupa ce trage aer in piept, isi imagineaza ca toata emotia era paltonul mamei si ca este pe scaun lasat.
Cu bcuuria serii petrecute cu mama sa pe balconul pensiunii de la munte. Doar ele, ca fetele si micuta rasfatandu-se, prinse curaj si intra pe scena clasei
- Buna ziua ( zise cu ton intens, dr parca ar fii virbit la microfon... imediat se uitabla mama si isi regleaza vocea si tonul). Ma numesc Rumy, sunt clasa a 6- a C. Sunt colega lui Zizi si Vuvi. Da. Ele sunt prietenele mele cele mai bune. Si se zice ca prietenii sunt familia pe care ne-o facem. Da! Asa! Rumy s-a nascut in urma cu 12 ani ( incepe sa numerepe pe degete anii sa fie sigura ca are deja 12 ani si nu a ramas la 11 ani). Si tot acum 12 ani mama mea a murit ca sa ma nasca pe mine. Tati a negicoat intens cu familia si m-a luat sa ma cresca singur. Mereu si-a dorit sa aflu ce inseamna sa am mama. El a fost cel mai intergalactic tata de pe planeta. Ajuta pr toti din jur. Si a reusit sa faca proiecte frumoase cu alti tineri, cu gandul la greutatile parintilor sai. Si intr-o zi s-a gandit ca si el trebuie sa plece. Dar sa stiti ca sunt norocasa. Da da ( ochii micutei Rumy se umplu de lacrimi la amintirile prin care a trecut, dsr vazand ochii mamei isi amintii vorbele ei " nu esti singura!" ...inghitii lacrimile si continua). Da. Tati a plecat in norii ca sa stie 24 din 24 de ore ce fac. Ada paza permanenta mai rar. Si la scurt timp am intalnit-o pe mama mea. Da. Doamna cu ochii precum ciocolata cu cafea sau cafea cu ciocolata, parul precum valurile marii, nici prea mica, nici prea inalta, mereu ingrijindu-se de corp, mereu munceste si printe cele 1000 de treburi reuseste sa ma cresca si pe mine. Ea e mama mea. O mama intergalactica si aceeasi liga. Mama mea mai are si alti copii si are grija de noi toti. Iar eu trebuie sa invat ca sa ajung si euacar jumatate din tati si mama.
Mama ei da din cap de imaturitatea copilului fata de ceilalti copii, dar apreciaza originalitatea. Mama ei, era directoarea orfelinatului unde ajunsese copilul. Avea propria familei si viata.
Dar asa e cand esti copil. Iti faci propriul univers si propria familie.
In copilarie esti convins ca esti adoptat bilateral caai tarziu sa intelegi si accepti unilateralitatea.
Dar sa te bucurii de bucuria de a avea astfel de oameni in jur.
Directoarea orfelinatului, vazuse ceva unic in micuta Rumy si din cand in cand mai faceau escapade si mai facea exceptii.
Imediat ce termina Rumy prezentarea fugi de pe scena la " mama ei". O imbratisa si se cuibarii lipita de ea.
Apoi, Rumy ascultand povestile celorlalti copii, incepu sa inteleaga ca asta este lumea... viata... si nu este singura...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu