Rumy sta pedepsita in camera sa.
Cu lacrimi in ochi si lacrimi pe ambii obraji isi incepe compunerea in olandeza.
Dupa 3 randuri , uda paginile si isi rupe singura pagina
Repeta figura de vreo 4- 5 ori, apoi isi da seamana ca pentru a-si face tema necesita oprirea plansului.
Cum nu poate face tema, amintindu-si iar si iar supararea mamei si nepunatnd vedea ca de fapt cheia este la ea si solutia ca sa ii treaca supararea mamei este la ea prin nerepetarea prostiilor si prin abordarea unor situatii mult mai serios.
Dar, uneori ne focusam pe dorinta de a reveni la binele de dinainte de furtuna si uitam nevoia schimbarii prin furtuna ce ne duce la un nou sine.
Si timpul merge mereu inainte. Timpul nu sta. Tumpul nu merge inapoi.
Intr-un final dupa plans cu lacrimi siroaoe, Rumy de-o data se opreste din plans. Cu castile pe urechi, in timp ce asculta " Solo dami un motivo per amare di nuovo", copila cu ochii rotunzi si albastri, precum cerul de vara, isi da seama ca mama Pheonix i-a pregatit micul de jeun preferat.
Ascultand melodia, rememoreaza micul de jeun de dimineara. Usor usor nodul din gat dispare.
Usor usor lacrimile siroaie incep sa se prereasca precum se rarasc stropii de ploaie dupa una de vara .
Dupa alte cateva minute nodul din gat dispare.
Lacrimile se opresc, obrajii precum pamanturile strabature de 2 paraiase se opresc si usor usor se usuca obrajii.
In locul paraiaselor de lacrimi pe obraji, apare precum semicercul curcubeu, un zambet de copil.
Copilul intelege. Mama Pheonix tine prea mult ca sa o lase in pericol. Mama Pheonix vrea, si nu se ca lasa, pana nu scoate din copilul adoptat potenfialul pe care la vazut la nivelul de maturizare posibil penteu ca Rumy sa reuseasca.
Copilul intelege. Ar vrea si instingtiv revine la starea de copil, dar intelege mesajul mamei. Sau te maturizezi si faci ca mine sau nu mai stam de vorba, dar nici nu pleci.
Rumy isi sterge lacrimile si isi deschide iar caietul.
Cu castile instelate imense pe urechi, asculta muzica preferata si se concentreaza la compunere.
Titlul " Familia lui Rumy".
Va continua...
P. S. : ce Rumy nu a observat in tot acest timp din cauza supararii si a castilor pe urechi nu a vazut ca mama Pheonix a intrat de cateva ori in camera.
Camera ce avea scaunul spre geam si cu spatele la usa.
Cu instinct de mama a intrat de 2 ori cand plangea, o data cand se opri de plans si ultima data redeschise caietul ca sa continue compunerea. Inchise usa cu zambetul ei cald, bland si bucurie in ochi , bucurie pa care Rumy a vazut-o doar in ochii mamei ei... dntre toate care au vrut sa o adopte.


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu