Motanescule!

 Pe la 5 jumate dupa amiaza ajunge si Rumy acasa. 

Motanescu nu vime ca de obicei sa o intampine. 

- Buna, Motanescule. Am ajuns acasa.

 Liniste totala.

- Motanescule, pe unde te ascunzi?

Nici un mieunat, nici un fosnet.

Rumy se mira. Rar se intampla sa nu apara Motanescu. In general fie doarme profund, fie nu se simte bine de la prea mult mancat. 

Rumy se gandeste ca are solutia ideala. Scoate un plic, stiind ca merwu vine la sunetul pliculyi de pisiscute.

- Motamesculeeee.... am un pliculet pentru tineeee.

Linsitea continua.

Rumy se panicheaza putin. Imcepe sa caute prin locurile lui preferate de stat sau de ascuns. Incepe cu fereastra din camera ei, apoi in bucatarie, apoi in sufragerie. Nimik. Merge pe balcon sa caute. Nici aici.

- Motanescule, nu ma speria. Unde esti?

Motanescu are voie peste tot, mai putin in sifonierul mamei unde isi tine rochiile de matase si pantofii ei preferati.

Pana acum, Motanescu a respectat cu sfantenie regula. Dar pana acum, nici mama nu plecase atat de mult timp. 

Rumy incepe sa caute si prin camera mamei. Si se uita sub pat, sub birou, sub si in cearcaful de pe pat. Nimik. Incepe sa planga.... si in timp ce iese din camera, vede usa de la sifonier un pic deschisa si o coada mica si neagra de motan.

- Motanescule! 

Rumy descjide usa si il gaseste pe Motan.

- Motanescule! N-ai voie aici. 

Si pe cat de repede incepe sa il certe pe atat de repede se potoleste cand vede ca Motanescu toarce pe pantofii mamei  si are lacrimi. Initial Rumy crede ca motanul ate infectie la ochi... dar intelege repede ca motanului ii este dor de mama Phoenix. 

- Offf , Motanescule. Hai. Vino. 

Rumy i-a motanul in brate si se pun amandoi in mijlocul patului mamei. 

- Uite asa, Motanescule. Am cotropit-o pe mama. Sa simta ca are fata si sa simta ca are motan. 

Motanescu se opreste din tors, dar tot e trist. 

- Motanescule, zii ceva! Ma sperii.

Motanescu sta in bratele copilei. Intoarce capul dr pe o parte pe alta, dar nimic. 

- O sun pe matusa Racheta sa te ducem la veterinar. 

Motanescu se alerteaza nitel. Evident ca nu vrea la veterinar. Ce pisica sau catel ar vrea la veterinar. Ca si copii. Ce copil ar vrea la medic? Numeri pe degetele de la ...picior... copii care vor sa isi vada medicul lor pediatru. Dar dupa un - Miau scurt... motanescu pune capul lui rotund si negru pe copil.

- Motanescule e grav. Te doare ceva?

Motanescu ofteaza.

- Motanescule nu e bun plicul? E expirat?

Rumy se uita pe plic. Este in termen. 

- Motanescule vrei sa faci pipi si nu poti?

Se stie ca unele pisici pot fii sensibile la rinichi. 

Motanescu ofreaza iar.

- Ufa. Mai motanule. Ce ma fac cu tine. Te-am lasat prea mult singur azi?

Motanescu ofteaza pe jumatate ca si cum ar fii pe jumatate din problema.

- Aha. Si mie mi-a fpst dor de tine. Deci, iti e dor de mine. Si de mai cine? 

Motanescu o zbugheste din bratele copilei si se aseaza iar pe pantofii preferati ai mamei.

- Nuuuu! Motanescule. Aia sunt pantofii preferati a-i mamei. Te bate mama pe amandoi. 

Motanescu in semn de protest incepe sa faca pernute pe ei... 

- Aaaa. Ti-e dor de mama. 

Rumy ia pisica de pe pantofii mamei, curata pantofii si in jur. Apoi o ia in brate si se pun iar in mijlocul patului.

- Motanescule, protestu de dor este sa cotropim patul, nu hainele si pantofii mamei. Lenjeria de pat o putem spala inainte sa ajunga mama si nu stie ca am protestat ca ne-a fost tare dor de ea. Ramane secretul nostru. 

- Miau.

Motanescu ridica privire la copil si se uita nedumerit.

- Uite. Asa, o lasam pe mama sa se plimbe cu nenea, ca si ea are inima si ea are nevoie de cineva langa ea. Si noi ca niste copii ce suntem ni se face dor de ea si o cotropim, dar tre sa vada ca suntem mari si puternici si ii aratam doar ca me bucuram de bucuria ei, ceea ce este adevarat. Si partea cu dorul nu o zicem.

- Miau?

- Cum de ce , Motanescule?

- Miau?

- Pentru ca o sa se simta prost daca o sa afle ca ne-a fost atat de dor de ea. 

- Miau!

Motanescu dezaproba maturitatea copilului

- Motanescule, nu mai fii copil. Uite. Dupa ce mancam, o sun pe mama sa vorbim pe video. Asa o vezi si tu. Acuma , normal ca nu este aclrais lucru, dar tot e ceva, pana revine.

-Miau...

Desi nu este de acord, Motanescu aproba planul. Incearca sa plece, dar Rumy il prinde si in ia in brate strans.

- Uite! Atat de dor imi e si mie de mama. Dar tati m-a invatat sa ma gandesc si la cel de langa mine, nu doar la mine. Tu nu l-ai cunoscut pe tati, dar eu l-am cunoscut.

- Miau!

Motanescu se simte cam strans, dar renunta la dor cand simte cat dor avea si copila in ea. 

Si asa, dupa masa, Rumy a sunat-o pe video pe mama Phoenix si cei noi nazdravani au vorbit si au si vazut-o pe mama lor.