O Limonada si un Aperol

 Cu ochiul ei de vultur, mama Phoenix vede ca pielea lui Rumy este genul care se inroseste si apoi se bronzeaza. Chiar daca ea are tenul bun si se bronzeaza din prima, pe la 12 scoate copilul din apa.

- Rumy! Hai afara! 

Rumy aude putin, dar vede bine mana ridicata a mamei si stie  ca daca mana e ridicata tre sa iasa sau si-o ia pe coaja. Dar ca un copil iubitor de apa ce este isi directioneaza innotul spre mal, dar cu viteza melcului. 

- Mai copile, la noapte iar nu dormi si nu ma lasi nici pe mine. 

- Dar stiu eu ca ai crema aia magica cu cactus si inteaza toata arsura si o nimiceste.

In acest timp Rumy arata cu mana ca si cum s-ar duela cu sabia cu cineva si l-ar invinge. 

- Mai copile. O sa-mi scoti numai peri albi.

- Ca de zapada?

- Rumy!

- Ups. Scuze mama. Gata. Recalibrez atitudinea. 

- Pai! Ce inseamna asta? 

- Scuze mama. Iarta-ma! Imi pare rau din celulele mele striate cardiace.

Si face fata lui Motanescu cand face o prostie si vrea sa scape.

- Poti incerca, dar nu esti Motanescu.

- Nu e corect. El scapa basma curata si eu nu. 

- Hai ! Hai. Treci in prosop sa te usuci ca daca la noapte nu ma lasi sa dorm ti-o iei pe coaja. 

- Ups. Bine mama. 

Si o imbratiseaza pe mama, care era la bronzat de 2 ore si o strafulgereaza nitel cu corpul ei de copil si ud de la apa din mare. 

- Rumy!

- Gata. M-am potolit. Pielea? Pilea e buna. 

- Acum este. Sa te vad in 3 ore cum esti. 

- O sa fie bine. Ai tu crema ta!

- Da! DA! Crema mea magica. 

Dupa vreo 10 minunte de stat la uscat ca soparla la bronzat pe piatra, Rumy ii zice mamei

- Mama sunt gata. Mergem sa mancam ceva bun?

- Dupa ce faci dus si te dau cu crema, mergem.

- Yey! 

Pe la ora 2 si un pic reusesc sa se porneasca spre terasa preferata a mamei Phoenix. Amintirile o fac sa ii sclipeasca ochii la fiecare detalui din ecenimentele trecute.

- Mama!

- Da, Rumy!

- De ce iti scliplesc mereu ochii cand mergem la terasa aia?

- Cand te faci mai mare am sa-ti povestesc. 

- Ufa. Si asta cand o sa fie.

- Mai ai putina rabdare. 

- Cat inseamna putin? Luni, ani, decenii, secole milenii?

- Rumy.....

- Bine, bine. Uite. Am ajuns. La aceeasi masa, mama? 

- Da Rumy.

- Ce tare. Stii ca si la oameni de la poalele muntelui care avea gheata aia mare pe varf de munte ne serveau toate mesele la aceeasi masa( adica mic de jeun, pranz daca vroaii si cina)? 

- Rumy, se zice ghetar. Asa se numeste. Si acei oameni erau o familie care aveau grija de acel hotel.

- Asa, mama. Cum zici tu.

Mama Phoenix se amuza, dar si ingrijoreaza de modul lui Rumy de exprimare. Uneori a-i zice ca are 4-5 ani si nu 8 ani. 

- Uite, mama. Au trecut 2 ore jumate si pielea mea a fost unsa de crema ta cu cactus.

- Aloe, Rumy. Este crema cu Aloe.

- Asa mama. Crema cu Alo.

- AloE, Rumy. Inteleg ca ti-e foame, dar literele nu tin de foame. 

Cele 2 se aseaza la o masa. 

- Mama eu vreau limonada, cum m-a invatat tati sa beau. 

- Si ce te-a mai invatat sa bei?

- Si ceai.

Zise Rumy plina de ea.

- Si altceva?

Sta Rumy si se gandeste ... si se gandeste... intre timp vime chelnarul si ia comanda

- Sa beau apa. 

- Bine. Stai un pic. Asa , va rog frumos o limonada, un Aperol, o portie de coaste si un snitel cu cartofi prajiti. Iar la desert un tiramisu si prajitura cu ciololata si visine. La desert o sa vreau o cafea, te rog.

- Desigur, doamna. 

- Mama! 

- Ai rabdare, Rumy.

- Ufa.

Rumy scoate jocul primis si se joaca cu el. Apoi intinde mana sub masa ca sa il smotoceasca pe Motanescu. 

- Asa. Acum poti spune ce ai de spun, copile.

- Ufa. Au fugit ideile. Tre sa le pescuiesc iar.

- Stiu eu ca poti. 

- Asa.

Mama Phoenix se amuza, zambeste in coltul gurii si privezte cu atentie copilul ca pe un adevarat spectacol.

- Deci mama. Stiu. Nu incep cu deci. Si da. Am uitat sa iti zic " te rog frumos". Asa ca " te rog frumos sa imi iei si mie o limonada si mancare". 

- Am comandat...

- Stiu, dar am uitat sa zic " Te rog frumos". Iar il visez pe tati ca nu am zis ca m-a invatat. 

Mama Phoenix se ingrijoreaza, dar adult fiind ascunde asta sub masca adultului. Tot o data , o intreaba subtil:

- Si cat de des il visezi?

- Da' de unde sa stiu, mama? Ca nu stau sa numar. Sigur e ca il visam foarte des pana m-ai adoptat.

- Si apoi?

- Si apoi a-i aparut tu. Am vazut ca vroiai sa ma adopti. Normal ca am vazut. Doar sunt fata lui tati. Doar ca

- Doar ca ce?

- Doar ca dupa multe dati in care incercai sa ma pui pe directie l-am visat pe tati. Era la acel birou cu chestia aia pe ea si mi-a zis sa te ascult. Si apoi mi-a zis ca ai trecut prin multe greutati.

Mama Phoenix lasa garda jos si ramane uimita cateva clipe.

- Dar mi-a zis mie un nene intelept ca visele sunt reflexia gandurilor de peste zi. Deci l-am visat pt ca nu stiam ca sa fac. Si a zis ca sa fac. Bonusul a fost ca mi-a zis cum esti. Dar ce stiu eu....

Mamei Phoenix ii trebuie ceva timp. Sa proceseze ce zice copilul.

- Mama cum poti trece prin ceva solid? Mai ales greutati. Cat ziceai ca au greutatile de la sala?

- A..

- Mama? Ups. Ufa. Nu trebuia sa zic.

- Ai si de 1 kg, dar pot ajunge pana la 16 kg. 

- Aha. Deci pot sa vin si eu cu tine? Stii ca si tati era sportiv. Asta inainte sa fie tata. Apoi a devenit tati full time. 

Mama Phoenix incepe sa rada de asocierile copilului. 

- Stii? Dupa acel vis am acceptat sa ma adopti. Si la ani distanta matusa Dragon a zis aceleasi cuvinte. Doar ca nu i-am zis nimic matusii. Dragonul e totusi Dragon. 

- Cine e matusa Dragon?

- Sora aia mai mare a ta.

- Am inteles. 

- Mama.

- Da , Rumy.

- Diseara, la masa pot sa iti povestesc de baieti? 

Mama Phoenix face niste ochi mari la vorbele copilului, dar revine rapid la calmul ei.

- Depinde cum te porti...

- Ufa, mama. Ti-am zis sa imi dai cartea de instructiuni. Desi nu m-ar mira sa le fac pe toate si tu tot sa fii nemultumita. Doar esti aceeasi liga a copilariei ca si tati. La ceva timp distanta... cred ca vre 12 luni distanta. 

- Hai. Mananca. Se raceste mancarea. 

- Ufa, mama. Mai vroiam sa-ti povestesc ceva. 

- Pofta buna, Rumy.

- Pofta buna, mama. Pofta buna, Motanescu. Motanescu sa nu faci dezastru unde manaci!

Si astfel la o simpla masa de pranz mama Pheonix afla unele lucruri noi.