Zi de toamna in plina vara

 Rumy vine de la scoala si imediat ce deschide usa, este primita de Motanescu.

- Miauuuu....

Si se lipeste de picioarele ei pentru putin rasfat pisicesc.

- Buna, Motanescule. Cum e mama azi?

- Miaaaauuuu....

Motanescu se indeparteaza nepasator la ajutorul lui Rumy, semn ca trebuie sa se descurce singura. 

- Ufa.... zici ca esti mama in varianta de felina.

- Miau!

- Bine bine. Stai sa ma gandesc ce ii zic si cat de scurt ii zic ca sigur are iar 7 chestii de facut o data. 

Motanescu aproba in lima felina si revine la rasfat pisicesc mergand printre picioarele copilei. 

Dupa vre-o jumatate de ora, in care Rumy isi facuse discursul scurt si succint merge la camera mamei si bate la usa.

- Buna, mama. Se poate 2 min?

- Buna, Rumy. Este urgent sau poate astepta? 

- Poate astepta. Vin mai tarziu. 

In acest timp, Rumy vede ca mama Phoenix iar are branula pusa de sora ei, semn ca iar ni se simte bine. Evident ca de salata de emotii Rumy schimba un pic ceea ce voia sa zica.

- Voiam sa iti zic ca la proiectul astrologic, momentan eu reprezint scoala si stiu ca ai zis sa vb cu altcinve pt ca eu sunt haos. Proiectul este momentan in pauza. Revin cand reincepe treaba cu proiectul. Si voiam sa iti si o invitatie. Momentan asta m-am gandit ca e calea cea mai buna. 

- Bine. Eu o sa fiu prina in proiecte urmatoarele 2 saptamani. 

- E pentru la anul, invitatia. Am zis sa fie din timp. Am plecat, mama. Spor la treaba. 

Rumy iese din camera mamei, cu Motanescu printre picioare, parca sustinand-o pe Rumy. 

Rumy ajunge in camera si se enerveaza.

- Ufa! Am uitat sa ii zic mamei ca am gasit solutie sa nu discute cu mine la proiectul astrologic, ci cu ceilalti colegi. Motanescu, de ce nu ai zis nimik. 

Motanescu se urca pe pervaz si o ignora pe Rumy, ca si cum era treava ei si nu a lui Motanescu. 

- Motanescule, ai vazut ca mama iar nu e bine. Dar nici sa o deranjez si sa fiu o nagara ingrijorata nu pot. As suna-o pe matusa Racheta sa ii zic ca sa stiu sigur ca mama nu e singura. Dar sigur se enereveaza mama. 

- Miau!

Motanescu intoarce capul spre Rumy o clipa, o priveste im ochi, apoi revine cu privirea la ce se vede pe fereastra.

- Motanescule, ma duc sa dorm. Asa trece mai repede timpul in care nu pot sa fac nimic pentru mama si poate isi revine mai repede si mai bine.

Motanescu o ignora pe fetita, dar ca si mama ei, cu coada ochiului o supravegheaza pe fetita cat doarme.