Sclipiri de bucurie la revedea mamei
Rumy face 13-14 de emotie. Motanescu ameteste uitandu-se la copil cum se invarte in casa de emotia redeverii mamei.
Pe la 7 jumate suna telefonul.
- Buna, mama!
- Buna, Rumy!
- Miau!
- Buna, Motanescule!
- Cum e ziua ta, mama?
-Miau!?
- Frumoasa, aventuroasa si aproape de acasa?
- Aproape de acasa?
-Da, Rumy. Cam in jumate de ora ajumg acasa.
- Jumatate de ora?
-Miau maiu....
- Rumyyy....ce prostii ai facut si ai de ascuns?
- Ups? Eu? Nimic mama. Doar ca... eu credeam ca faceti mai mult pana ajungeti.
- Rumyyy.
- Serios. E curata luna casa. Nu am dat petreceri, ca datile trecute.
- Bine. Sa zicem ca te cred. Pupici
Ne vedem in jumatate de ora.
- Bine, mama. Pa.
- Miau!
Rumy inchide si devine si mai agitata. Apoi ia motanul in brate.
- Motanescule, iti dau tie emotiile mele, ca eu ju stiu ce sa fac cu ele. Tu esti motan si stii sa ascunzi emotiile... doar esti motan...
- Miau...
Motanescu se uita dezaprobator la ea si un pic speriat... " mai copile, cime crezi tu ca sunt eu? Banca internationala de emotii? Am si eu limitele mele. "
- Hai, Motanescule. Nu te supara. Dar nu stiu unde sa asfund emotiile astea de dor si bucurie. Tati a zis sa nu am emotii puternice.
" Si te-ai gandit sa minle dai mie... strajnica metoda"... gandi Motanescu acceptand neaproband ideea copilei... totusi aprobarea lui calma copila putin.
- Gata. Ma duc in camera. Ma fac ca mai invat ceva... desi ieri am reusit 2 subiecte si azi m-am plimbat.
- Miau!
- Ai dreptate. N-am pierdut vremea. Era ziua de nume a mamei. Normal ca am mers la ea si la tati si daca parintii lui tati sunt vecini cu ei, normal ca am mers la toti patru.
- Miau...
Motanescu priveste cu mila copilul...." off, copile.."
- Hei... hei... hei... nu-mi da mie privirea aia... ca o stiu... si ma enerveaza maxim... vezi ca ma pricep sa te si enerveza
- Maiu....
Motanescu face ochii mari aceasta " mica amenintare".... adevarul pentru unii ezte ca este enervanta mila unora asupra altora... de parca cei din urma au cerut sa treaca rpin asta.... si la urma urmei... Rumy este suficient de norocoasa ca a dat de mama Phoenix care a adoptat-o fara sa ii fie mila de ea... si iubind-o si cuibarimdu-se in inima ei de copil cu inima ei de mama.
- Ce te uiti asa la mine? M-ai auzit. Am lucruri mai importante decat sa te las sa iti fie si tie mila de mine.
- Miau...
"Si mie... si mai cui i-a fost mila de Rumy".... gandi motanul dolofan si negru tuci...
- Norocul meu este mama Phoenix. Norocul tau este blana neagra tici, care te arata mao slab decat esti.
- Miau!
" Hei... nu fi ti copil puffyy... eu am cerut extra plic.... ca orice motam care se respecta si trebuie sa ceara... e vima ta ca ai cedat... nu a mea".... si gandind asa Motanescu pleaca suparat la fereastra.
- Motanescule, nu pleca, te rog frumos. Am emotii mari si blata ta neagra tuci si pyfoasa ma linisteste. Te rog frumos. O sa iau eu respoksabilitatea pufoseniei tale.
Motanescu se duce la fereastra ascultand vorbele fetei. Sesizand teama, dorul, nelinistea emotionala, revine in camera fetei si se suoe pe dulapul ei de unde parca zice " Bine. Stau. Acuma pune-te pe invat, asa cum ai zis".
- Asa e. Subiectul... ufa... azi nu am tregere de inima. Hai la televozor in sifragerie.
- Miau...
Rumy isi face repede niste floricele, pune niste suc in paharul preferat si un pliculet lui Rumy.
Amandoi se instaleaza pe canapeaua verde si se pun la desene animate. Dupa vreo 10 minute de desene animate de aude cheia in usa. Rumy se afunda si mai mult in canapea, nestiind cum sa o primeasca pe mama Phoenix fara sa fie prea lipicioasa dar nici prea rece. Dar isi ia inima in dinti si repira adanc in momentul in care se deschode usa.
- Buna , mama! Buna seara , nenea!
- Buna Rumy!
- Bune seara, Rumy!
-Miau... maiu...
Motanescu sare din canapea si se lipeste de picioarele mamei. Pe nenea il cam ignora...
- Hei Motanescule! Nu ne-am mai vazut de mult!
- Miau!
- Rumyy...
- Da mama?
- De ce stai acolo? Nu e frumos sa primesti asa musafirii. Vin-o aici, te rog.
Cu exercitou facut de cateva zile incoace... de a qscunde emotiile si a fii protocolara se ricida din canapea si merge la cei doi adulti sa ii salute.
- Buna seara, nenea
Rumy intinde mana catre nenea
- Buna seara Rumy.
- Buna, mama!
- Bune Rumy.
Rumy se uita la mama, dar nu indrazneste sa deranjeze adultii.
Mama Phoenix se descalta si apoi ia copilul in brate si il smotoceste exact ca pe motan.
Copila simte ca este acasa, dar ca sa fie totusi protocolara, accepta imbratisarea mamoasa titica de mama Phoenix, dar zice
- Mama, sunt copil, nu mota.
- Normal. Amandoi sunteti copii mei.
In acel moment lui Rumy ii sclipesc ochii de bucurie ca i-a revenit mama acasa si ca are parte de iubirea mamei intergalactice.
- Ramai?
- Nu, multumesc frumos. Ne auzim la telefon.
- Cum vrei tu.
- Nenea pleaca si Rumy ramane cu mama ei.
- Cum ti-a fost vacanta, mama?
- Asa cum mi-ai urat. A fost de basm.
In timp ce povestea vacanta, mamei ii sclipeauochii de bucurie.
Rumy, desi era plina de dor de mama Phoenix se bucura de bucuria mamei ei.
Dupa ce se schimba in haine de casa, mama Phoenix se duce sa isi faca un ceai de seara. In timp ce era langa aparatul de facut ceai Rumy vine si o imbratiseaza si ea pe mama Phoenix.
- Mi-a fost dor de tine mama! Dar mai mult ma bucur de de bucuria vacantei tale.
- Si mie mi-a fost dor de tine, Rumy. Dar ti-ai facut din teme?
- Ups. Da. Dar merge fparte greu mama. Citesc cu viteza melcului ....
- Ei cum asa? Ca tu esti mare.
- Uite asa. Mi-a zis tati sa citesc in sistem de piramida, dar nu imi iese.
- Hai ca ne gandim noi la ceva. Ca tu poti.
- Pot?
Rumy face ochii mari la incurajrea mamei.
- Normal. Doar esti fata mea!
Rumy imbratiseaza iar mama si se duce la desene.
- Ma duc sa termin desenele si apoi la somn, mama.
- Ma sa fie. Ce copil cuminte am. Unde e Rumy cea veche care dormea tarziu si se trezea tarziu?
- Asta era de dor de tati, ca supararr ca nu ma mai trezea el... ca nu are wifi in cer...
- Aha...
- Dar acum daca m-ai adoptata sa seman si eu un pic cu tine.
- Cu mine....
- Da cu tine. Ca tu esti si mai matinala decat tati. El se trezea la 6 dimineata... tu la 5 dimi eata esto fresh... si am vazut 4u pe internat ca cel mai bine se invata dimineata.
- Nu mai spune... Motanescule ce ai facut cu copilul asta?
- Miau!
Motanescu nu recunoaste nimic.
- Mai am de recuperat maxar un subiect inainte sa plec la traseul de catare la care iar innoptqm cu cortul.
- Am inteles. Sa fie linistit traseul
- Sper mama. Ca am mult de recuperat pentru examenul principal si in 2 saptamani am alt examen si mai am si am si restanta aia de examen.
- Aoleo. 3 examen. Ce restanta ai, mai copile... e vacanta... mai ai putin si incepi scoala.
- Pai la cursul aia de navigare ... de care a zis tati ca NU POT... cum si tu ai zis ca NU POT.... zici ca sunteti frati gemeni... stiu stiu.. nu sunteti frati... dar mama.. sunteti din aceeasi liga a copilairiei... chiar daca la 12 luni distanta. .
Mama Phoenix ni apuca sa mai zica nimik... raspunzand Rumy inainte. Asa ca, mama zambeste copilei, o smotoceste si zice:
- Hai sa ne uitam la desene animate pana la sfarsit, ca vad ca ai multe de facut... un puc haos... dar le aranjam.
- Mama! Nu sunt haos!
- Tu? Nuuu... deloc... si marmota stim noi ce fecea...
- Mama!!
Mama Pheonix smotoceste copilul, da drumul la desene si se uita impreuna pana la final.
Dupa ce Rumy adoarme, mama Phoenix se uita pe fereastra dintre parc, unde se vede si lacul si luna. Ramane cateva momente sa contemple luna plina si reflexia ei in apa... apoi merge si ea sa faca un dus si sa se bage la somn.
Comentarii