"Ufa! Iar am ramas in urma!"
Este 3 jumate si se aude cheia in usa. Motanescu se preface ca ignora cheia din usa, desi abia astepta sa apara Rumy. Ramane neclintit de la fereastra.
- Motanesculeeee! Iar am ramas in urma cu invatatul!
Motanescu aude, asculta, intelege dar aparent ignora copilul... desi obesrva agitatia copilei.
- Motanescule, ma auzi sau ai surzit
Motanescu nimik. Iar ii e cam dor de mama Phoenix... si oarecum pedepsezte copilul pentru pelcarea mamei.
- Motanescule, trebuie sa fii intelegator si sa te bucurii pentru mama, asa cum si ea se bucura pentru noi.
Motanescu continua ignorarea, considerand corect sa pedepseasca copilul pentru lipsa mamei atata timp.
- Motanescule, tu esti motan, nu esti om. Dsr asa e frumos. Uite. Cand ma fac si eu mare, promit ca nu te lasa acasa singur sau cu vreun copil... te iau cu mine. Suna bine?
-Miau.....
Motanescu aproba pe jumatate, dsr pastrand pozitia cu privirea la fereastra und erau 2 porumbei pe cea mai inalta creanga din copac.
- Motanescule, ti-am adus roata asta ca sa alergi in ea, ca daca te vede mama asa pufos o sa ne alerge in jurul bloculuo pe amandoi.
Cu coada ochiului, Motanescu scaneaza noua achizitie.
- Motanescule zi mersi ca mi-a dat-o prietena mea care are si ea o pisica mai gogosica si pe care medicul veterinar a chemat-o o data la 2 saptamani pana revine la greutatra normala.
Motanescu face ochii mari, dar a invatat de mama Phoenix sa reziste si sa nu reactioneze.
- Motanescule ma duc sa imi fac repede ceva de mancare si apoi sa mai invat un subiect pentru examenul mare. Stii? Teoretic ma duc capul sa scot un procent egal cu nr de la masina mamei. Dar practic sunt in stare sa pic iar... daca a zis mama ca tre sa invat cuvant NU... creierul meu a inteles " Nu poti sa iei exmanul!".... dar un prieten a zis ca de fapt este " Nu te mai micsora oentru altii... Nu mai face prostiile alea"... si stii... e posibil sa aibe dreptate.
Motanescu intoarce doar capul... cercetand cuvintele copilului, apoi revine la vanatoarra de porumbei.
- Ufa Motanescule, azi ma ignori total. Ma simt singura. Uite.... ia pliculet pentru azi. Eu ma duc in camera mea singura sa invat singura. Spor la vanatoarea de porumbei.
Dupa ce Rumy se duce in camera, Motanescu se duce la bolul cu pliculet... il accepta si il manaca. Apoi revine la fereastra pentru inca vreo 10 minute.
Rumy isi pune castile imense pe urechi, isi pune muzica si deschide cartea cu subiectul.
- Ufa... cate am de recuperat.... mama e plecata... Motanescu ma abandoneaza si el pt ca mama e plecata atata timp... dar ca si tati si mama are nevoie de cineva... si sigur nenea nu e ca Mother care a incercat mereu sa il faca pe tati sa scape de mine. Norocul meu cu tati... nu m-a abandonat... mai zicea el ca pleaca, dar nu a plecat... mereu m-a ales pe mine... si si dupa ce la necajit pe tati Mother ma cauta pe mine ca sa ii impac... oameni si oameni... dar nenea e de treaba, si se poarta foarte frumos cu mama si mama e asa fericita cu nenea... o sa inteleaga intr-o zi si Motanescu...
In timo de Rumy gandea cu voce tare, Motanescu se strecoara in camera copilei si sa pune pe sifonier de unde asculta tot ce gandeste cu voce tare copilul.
- Ufa... tre sa schimb muzica ca sa invat, nu sa ma plang. Sigur pot. Altfel nu se innaripa tati.
Duce o cautare de inca 10 minute Rumy gaseste muzica potrivita.
- Asta e. Sa incep.
Si asa vreo 2-3 ore, Rumy a stat pe acel subiect. S-a luptat sa stea tor mai rar pe telefon, dar obisnuita de a verifica tefefonul, mai ales cand nu e mama acsa... este tot mai greu de gestionat... dar copilul lucreaza cu el.... amintind-si sfatul lui tati" Rumy, o zi pe saptakana pauza de telefon". El fiind un cibernetic observare de la inceput dependenta care urma sa o dea aceste telefoane.
Cand mai are 3 pagini, Rumy se riducam nu mai are rabdare.
Motanescu se da jos si vine printre picioarele ei.
- Ma ierti, Motanescule?
Motanescu da din cap aprobator si de chef de smotoceala.
Rumy ia in brate motanescu si se aseaza la loc.
- Multumesc, Motanescule. Cu ajutorul tau o sa termin si ultimele 3 pagini din subiectul asta. Functionez prost. Pe baza de bucurie, nu de ambitie, cum sunt colegii mei...
- Miau....
Motanescu de cu capul pe carte... semn sa se concentreze pe invatat si sa lase vorba.... ca si el ... ca si mama Phoenix au obosut sa o auda pe Rumy ca zice ca face si poate si sa nu ii iasa.
- Da. Asa e. Subiectul.
Rumy isi pune iar castile, pastreaza motanul in brate si termina cele 3 pagini.
- Gata, Motanecsule. Am terminat subiectul. Iei. Dar mai am multe... ufaaa. Oare sa invat noaptea pana tarziu sau sa incerc sa ma trezesc si eu dimineata la 5, asa cum face mama?
Motanescu sare din barte si merge la bol, carand dreptul la inca un plic.
- Motanescule, iti mai dau, dar apoi fac si eu exerciitiile pe care la face mama si tu in roata. Bine?
Motanescu nu prea are chef de miscare, dar stie ca daca nu se depufoseste pana revina mama Phienix o sa tot mearga la veterinar si asta choar nu-i place. Asa ca dintre 2 rele o alege pe cea mai mica... asta fiind roata.
Rumy isi face o ciocolata calda in cana ri preferata, primita de la mama Phoenix pt ca scrie pe ea sa crezi in Phoenix si dupa ce a primit cana si a vazut mesaj... la ceva timp a afkat ca pe mama o chema Phoenix. Inainte sa spele cana, Motanescu vine sa isi bage botul.
- Motanescule! E cana mea, nu a ta.
Incercand sa scoata calul moatnului sin cana, Rumy vede o inimioara.
- Aaa. Si tu ai vazut inimioara. Da, Motanescule. Chiar daca e plecata cu nenea, ramanem in inima mamei. Tu mai mult pt ca esti Motqn si nu ai teme de facut si nu trebuie sa o faci mandru pe mama. Doar zici Miau si mama te ajuta, te rasfata.
- Miau!
Motanescu aproba ca i se cuvine acest rasfat si ca nu e treaba lui sa fie copil ca Rumy.
- Bine. Hai la somn. Maine dimineata vine matusa Tery.
Motanescu este nedumerit.
- Motanescule, moatusa Tery este matusa racheta. Suna mai bine Tery.
Motanescu aproba si o lasa pe Rumy sa isi faca dusul de seara si sa se imbrace in pijama si sa se spele pe dinti... apoi... cam la 10 minute dupa ce adorme copilul... Motanescu isi reia locul pe perna langa capul copilei, in sens de protejare, proprietete si afectiune.

Comentarii