"Mai e mult pana vine mama?"

 Desi Rumy este obisnuita ca mama sa plece in vacanta 2 saptamani si Rumy sa ramana acasa cu motanul si vizitata de Tery zilnic sau la 2 zile, totusi... de data asta parca timpul s-a dilatat. 

De vreo ora jumate Rumy se invarte prin casa. Motanescu o supravegheaza de la fereastra preferata cu coada ochiului. Dupa ce face bucataria cu susul in jos ca sa isi faca ceva de mancare, ii pune plicul promis lui Motanescu continua sa se invarte. Apoi se opreste brusc.

- Stiu. Motanescule, eu ies in parc. Vi sau ramai acasa?

Motanul, initial, isi pastreaza obisnuita ignoranta... vede ca ii deschide ghiozdanul de pisici ca sa intre de buna voie. 

- Eu ma duc sa imi iau telefonul si castile si ies afara cu bicicleta. Ai 10 minunte sa te decizi.

Motanescu parca baiatul genetic pisiscesc al lui tati asteapta pana in ultima clica si cand baga Rumy cheia in usa sa iasa, el o zbugheste in gjiodan, ca sa fie si el luat afara. Si tati o invata pe Rumy rabdarea, cand circulau cu tranportul in comun prin oras si mereu statea pana oprea masina/tramvaiul/metroul in statie. 

Pauza pauza... dar atat dor de mama e greu de dus daca se adauga si dorul de Rumy. 

- Aha. Stiam eu ca tii si la mine, nu doar la mama. Hai. Sa mergem. 

Cei doi ies afara si Rumy pune ghiozdanul cu Motanescu pe locul de cos al bicicletei si porneste in parc. 

Dupa 2 ture de lac, Rumy se aseaza pe o bansa si il pune si pe Motanescu langa ea cu ghiozadnul deschis 

- Acum e sansa ta. Poti sa pleci si tu. 

Motanescu o priveste sceptic de parca ar zice" ce ai mai copile? Cum sa plec? Ce? Stiu eu unde e mama? Glumesti!"

Rumy isi lasa capul pe spate si se uita in sus la frunzele copacului sub care se adapostise de arsita zilei de vara. 

- Ufa. Motanescule, mai e mult pana vine mama? 

- Miau? 

- Normal. De unde sa stii tu. Teoric mai sunt cateva zile. Dar...

- Miau...

- Exact.

- Miau! 

- Normal... ultimele zile parcs s-au dilatat si se scurg mult mai greu. 

Motanescu iese din ghiozdan si initial sta cu spatele la Rumy.. 

- Vezi! Stiam eu ca si tu vrei sa pleci.

Dar nici nu termina bine vorba, ca Motanescu se intoarce la copil si se pune in bratele ei si incepe sa toarca. Pentru prima data Motanescu torcea la Rumy in brate, asa cum torcea la mama. 

- Serios?

Rumy strange in brate motanul si ii dau lacrimile. Motanescu o priveste in ochi, asa cum face mama Phoenix... 

- Asa e, Motanescule. Iar am de invatat cel putin un subiect. Hai acasa!

-Miau!

Pentru prima data de cand plecase mama Phoenix, cei doi s-au pus de acord. 

- Dar inainte de a merge acasa avem oprire la magazin ca sa refac stocul de plicuri, ca sa nu se prinda ca ti-am dat 2 plicuri pe zi... doar se uita si dintr-o privire stie. E Phoenix cu ochi de vultur... normal doar e copilul bunicului vultur. 

- Miau.

Cei 2 pleaca spre magazin, Rumy reface stocul, mananca de seara si in loc de rasfatul de film de desene animate, Rumy se duce singura la birou sa invete.  Binenteles ca la al mamei Phoenix.... Rumy era convinsa ca mama Phoenix stie ca este cotropita de copil si sa simta ... 

Pe la 7 jumate seara suna mama Phoenix

- Ce face echipa bicicleta?

- Bicicleta? Ups?

- A fost frumos in parc?

- De unde stii ca am fost in parc cu bicicleta, mama?

- Te-a vazut vecina de la et 3 si mi-a trimis poze cu tine si Motanescu pe banca din parc.

- Ufa ... nu pot face nimik de vecinii astia.

- Deci a fost frumos? Maini, picioare intregi?

- Da, mama. Normal. Ce ? Crezi ca nu stiu sa merg pe bicicleta?

- Nu stiu. Cu mine n-ai iesit. Dar pe Motanescu vad la l-ai luat.

- Si ce? Esti geloasa?

Rumy se infoaie nitel de bucurie ca a facut-o geloasa pe mama 

- Eu. Nu ... deloc.

- Eee... nuuu. 

- Ma iei si pe mine data viitoare?

- Depinde, mana.

- Nu cred. Asta e replica mea.

- Si eu fata ta. Amandoua sunten ale tale. 

Mama Phoenix incepe sa rada, apoi revima la seruozitatea ei

- Toate bune la scoala? Ai mancat? Motanescu a primit doar un plic pe zi? Desi trebuia unul la 2 zile? 

-  Da x3 ,mama.

- Bine. Spor la invatat!

- Dar de unde stii ca invat?

- Rumy, vorbim pe video si esti la biroul meu cu cartea de matematica in fata.

- Ups! Nu e ce crezi. Ma duc la mine, acum.

- Azi ai voie acolo, dar sa nu strici ceva, ca te mananc cand ajung acasa.

- Da, mama. 

- Seara frumoasa, echipa bicicleta.

- Seara de basm, mama! 

Rumy inchide si.

- Motanescule, azi nu ai venit sa vb cu mama. Asa suparat esti pe mama?

Motanescu coboara de la fereastra la care a stat tot timpul discutie si vine iar in bratele copilei sa toarca.

- Hai, Motanescule. Mai sunt cateva zile. Stiu ca poti. Suntem echipa bicicleta.

Amandoi isi petrec seara in camera mamei, in semn de protesc ca au ramas singuri atatea zile.