"ETE NA..."
In timp ce Rumy vorbea pe video cu mama Phoenix suna la tel matusa Racheta.
- Mama, stai un pic. Suna Tery
- Bine Rumy.
- Buna, Tery.
- Buna, Rumy. Vroaim sa te intreb daca te descurci in seara asta fara mine?
- Normal. Deja mananc si vorbeam cu mama. Motanescu asta este un sentimental.
- Nu cred.
- Daca iti zic Tery. Secret. Nu ii zici lu' mama, da?
- Binenteles.
- Azi l-am gasit pe Tery pe pantofii preferati ai mamei.
- Serios?
- Daca iti zic.
- Si l-ai certata si pedepsit?
- Nu se cade, Tery. Nu inyre im codul deontologic sa pedepsezti un motan caruia ii e dor de mama lui. Bine. Mama e stapana lui, dsr e e bleg si crede ca e mama lui. Dar si el si eu suntem adoptati de mama Phoenix. Nu suntem copii ei, dsr suntem rasfatati ca si cum am fii ai ei.
- Esti sigura.
- 100% sigura de adoptie, dsr si de rasfat
Sau poate 1000% pentru rasfat. Motanul poate mai merita, ca e motan. Eu nu prea merit, dsr imi ramane sa ma revanzez cat pot de tare.
- Si ce ai de gand sa faci?
- Pai.. normal. Am curatat pantofii preferati ao mamei, ca sa nu sgie ca i-a cotropit Motanescu. Apoi am avut grija de el cum are mama grija de el. Apoi l-am luat sa mancam si acum vorbram cu mama ca sa o vada si el macar pe telefon, desi ptin telefon nu-l poate smotocii... asa ca il smotoces eu.
- Interesant.
- Normal. Echipa.racheta face doar lucruri interesante.
Tery incepe si rade exact ca mama ei
- Ufa, Tery. Faci ca mama. Razi de mine.
- Scuze, Rumy, dar esti prea dorabila si inventiva. Rar imi e dat sa stiu copii asa inventivi.
- Normal. Sunt editie limitata.
Tery inceoe iar sa rada.
- Bine, copile. Vad ca ezti bine. Te imbrayisez. Smotoceste motanul si din partea mea. Ne vedem maine.
- Da, Tery. A! Pot sa iti zic?
- Normal.
- Dar ramane secret. Da?
- Normal.
- Am reusit sa mai trec prin 2 subiecte. Foarte greu. Capul nunsta locului. Oboseala si treala.dim echipa de catarari isi spume cuvantil. Dsr vedem. Azi am avut un subiect mai lung de parcurs. Prima data am stat 6 ore. Si apoi am trecut iar in 3 jumare.
- Hai ca poti copile. Mereu cand inveti adu-ti aminte de incurajrile mamei Phoenix de cand ai avut acel proiect la care te-a incurajat.
- Da. Da. Asa fac. Desi credeam ca o face doar asa... dar chiar daca credeam ca o face ca sa fie... incurajarea ei a atins inima mea... si desi m-a suparat ca avut treaba in acea zi, m-am adunat si am reusit proiectul foarte bine.
- Ai vazut. Sa stii ca te-a incurajat din toata inima ei de mama care te-a adoptat.
Rumy face ochii mari de uimire.
- Serios?
- Foarte serios. Dar ramane secret. Da? Nu stii de la mine.
- Binenteles, Tery.
- Asa
- Atunci ineasmna ca inima mea de copjl a auzit inima ei de mama si de asta am ascultat si a iesit treaba bine.
-Bravo. Tine-o tot asa.
- Dar de atunci si pana acum am tot necajit-o pe mama si am facut-o de rusine si ea si-a pus obrazul pentru mine si eu am tot dat-o in bara.
- Rumy, lasa trectul. Concentreaza-te pe prezent si aduna-te ca sa o faci mandra pe mama ta.
- Daaaa. Poate imi zice iar " Ce faci mandro?" 💞
- Poate. Te las sa termini de vorbit cu mama ta. Ne vedem maine.
- Bine, Tery. Te imbratisez. Si Motanescu la fel.
- Miau.
Baga si Motanescu un cao in ecran dsr se retrage asteptand sa reapara iar mama Phoenix
- Motanescula, nu fii nepoliticos. Si tery e tare. Hai sa o sunam pe mama iar.
- Saru'mana mami... scuze... mama.
- Ce nazdravnii mai faci?
- Ups? Nimim. Uite-l pe Motanezcu. Avea nevoie de o resuscitare prin vorbit si vazut perspana ta macat in telefon.
Motanescu baga iar capul in ecran ca sa se vafa pe el si sa o vada pe mama Phoenix.
- Hei. Tre sa ma vad si eu si sa o vad si eu pe mama.
- Miau!
- Ce? Daca esti motan ai proritate? Eu am sunat. Jumate jumate din ecran.
Moatnescu o ignora. Se uita in ochii mamei cu lacrimi. Ochii mari, ovali si de ciocolata sclipitoare ai mamei inteleg tristetea lui si zice.
- Rumy, ma lasi un pic cu Motanescu, te rog.
- Ufa. Serios?
- Hai. Si apoi stau doar cu tine.
- Nu te cred. Ma abandonezi si tu.
- Rumy, ne suparam!
- Ete, na....
- Rumy!
- Bine , bine.
Mama Phoenix vobeste atat cu ochii ei vorbitori cat si cu vorbe cu motanul ei preferat si rasfatat.
Dupa vreo 10 minute Motanescu pleaca singur. Parca transformat. Doar mama Pgoenix stie sa aibe vorbele la ea pentru cei care sunt in inima ei. Si virbeste atat cu ochii cat si cu vorbele.
Cand s-au cunoscut Rumy nici nu baga de seama, dar cu timpul Rumy a obervat cum in unele sitiatii mama ei ii virveste cu ochii. Mai are pana sa invete limba speciala a ochilor mamei Phoenix.
- Gata Rumy. Hai. L-am rezolvat pe Motanescu. Acum treci si tu la sesiune mama- fata.
- Mama. Ti-am mai zis ca nu stiu sa fiu fata de mama. Eu stiu sa fiu fata de tata.
- Tocmai. Vin-o la prima lectie de copil de mama.
- Ups. Dar si ei ce tre sa fac? Ca nu stiu. Si daca fug de frica?
- Promit ca nu te mananc. Treci incoace ca tre sa plec. Sunt asteptata si ne faci sa intarziem.
- Ufa.
Cu teama, emotie si ezitare Rumy se arata in ecran.
- Rumy, ce nazdravanik ai facut? Stiu de vrabiutele care stau la fereastra.
- Aloeu. Stiam eu ca esti sora geamana a lui tati. La 12 luni diferenta.
- Mandro ai mancat azi?
- Da mama.
- Ti-ai facut temele?
- Da mama.
- Te-ai jucat cu copii de varsta ta?
- Da mama
- Vreun baiat ceva?
- Mama... nu virbim asta la telefon.
Rumy se inroseste toata.
- Bine bine. Ai nevoie de ceva.
- Doar o.imbratisare... dsr ma descurc. Am treaba. Te las ca sa nu intarzii. Vorbim cand poti tu.
- Rumy.
- Da mama...
- Te imbratisez si cand ajung acasa te smotocesc si pe tine si pe motanul rasfatat. Ce mai. Doi rasfatati.
- Bine mama. Noapte bune si seara de basm cu nenea ala al tau.
- Noapte magica, copil bun.
Amandoua inchid simultan.
- Motanecsule, ce ti-a zis mama?
- Miau.
- Aha. Trebuia sa te ia mama la sedinca ca sa iti revi. Poate ea te-a facut sa iti revii, dar eu am sunat si am avut ideea de video.
- Miau.
- Ba tie ti-e dor de mama.
- Miau....
Motanescu da cu capul pe langa spatele lui rumy apoi se lipeste de picuorul ei si inceoe sa toarca.
- Bine. Suntem echipa recheta. Vedem ce subiecte reusesc maime sa fac.
- Miau.
Motanescu incuvinteaza ca are incredere in Rumy sa rsuseasca.

Comentarii