Dimineata copioasa

 Ca de obicei, mama Pheonix se trezeste prima.

Pe la 6: 45 dimineata incepe sa sune si alarma lui Rumy. 

Si suna... I beleive I can Fly... I beleive I can touch the sky... 

Suna o data... suna de 2 ori...  la a 5a repetare, mama lui Rumy intra in camera :

-Neata, Rumy. E trecut de ora 7

Rumy se intoarce pe partea cealalta si ia si motanul in brate... daca tot a zbughit-o in secunda doi dupa deschiderea usii si a animerit in patul copilei... au aparut si consecintele rapid.

- Rumy, draga. Am pregatit mancarea ta preferata. 

Ei, toate ca toate. Greu de ales intre bucuria somnului si a unei mese delucioase facute de mama. 

- Neata, mama. Sigur nu ma pacalesti ca matusa dragon care m-a facut sa merg la competitia aia degeaba?

- Rumy, miroase mai bine. Si daca mai zici o singura data asta sa stii ca ne suparam. 

Rumy deschide ochii , ii face mari de mirare ca a zis asa ceva... sare din pat si o zbugheste sa o imbratiseze pe mama.

- Iarta-ma mama. N-am gandit prostia zisa. Te rog din toate celulele mele striate cardiace sa ma ierti! 

O mai strange o data in brate tare si face fata pe care a invata-o de la Motanescu ca sa scape basma curata. 

- Bine Rumy. Hai. Fugi la baie. Te astept la masa. 

In acea clipa de iertare, luo Rumy ii revina inima la loc si ii sclipesc pchii de bucurie ca pentru prima data a primit iertare atat de repede. 

Bine asa crede ea. Fiind copil, nu vede ca mama ei o iarta mereu, doar sa inteleaga copilul gresala si mergem mao departe. 

Plus ca e doar prima data cand copilul a reusit sa isi depaseasca trauma de cand era mai mica. Pe atunci, cand facea o prostie, Rumy se baga in carapacea ei de teama ca va fii certata si pedepsita. 

Dar mama Pheonix prin iscusinta ei, blandetea ei, rabdarea ei, dar si hotararea ei a reusit usor usor sa o schimbe pe Rumy si sa o scoata din carapacea in care se ascundea cand facea cate o mazdravanie.

- Gata mama. Vin intr-un minut la masa.

- Te astept.

Mama Pheonix era la masa in bucatarie si isi savura cafeaua ei preferata in cana ei preferata. 

Rumy intra fulgerator. Motanescu dupa copila.

- Wow, mama. Arata genial. 

- Miau! 

- Motanescu, tie ti-a pus mama conserva in bolul tau. Asta e masa mea.

-Miau.

- Mama, Motanescu vrea mancarea mea preferata. 

Si fate o fata disperata de copil rasfatat.

- Rumy, e doar un motanel mic.

- Ufa..  mereu are prioritate. Vreau si eu sa fiu motan sa ma iubesti ca pe el. 

Mama Pheonix se intrunta putin.

- Ups. Scuze. Bine. Vreau sa fiu eu. 

- Hai. Pofta buna. 

- Yammy, mama. Ou ochi facut exact ca tati si nici macar nu l-ai cunsocut... yammy si cubulete de cascaval cu striguri albi. Si sandwich cu sunca si cascaval si un iaurtel yammy. 

- Rumy, se racesteancarea pana termini de facut inspectia mancarurilor. 

- Gata, mama. Pofta buna si tie. Hei. Unde e farfuria ta, mama?

- Am terminat de mult. Daca stau dupa tine, termin la Sf asteapta.

- Mamaaa!

- Bine bine. Am mancat pentru ca imi era si mie foame. 

- Bine. Diseara avem seara noastra de cineva si apoj shooping?

- Depinde cum te porti. 

- Ufa, mama. Era mai usor cu tati.

- Rumy..  

- Scuze. Dar nu stiu ce mai vrei sa scjimb la mine. Mereu e greu.

- Greu, dar nu imposibil.

Mama Pheonix, zambeste in timp ce priveste copilul pe care la luat sa il transforme in cea mai frumoasa varianta a sa.

- Da mama, ai dreptate. 

Rumy un pic imbufnata, dar stiind ca mama are dreptate.