Pana sus

 Rumy in excusrie cu echipele de catarare.

Se adunasera 5 echipe, printre care era echipa cataratorilor ursi (din care era si Rumy), e. c. feline (din care era si mama Pheonix), e. c. ghetari (din care erau cei mai avansati, putant sa escaladeze atat stanci, cat si ghetarii ce acoperau anumiti munti tot timpul anului sau iarna cei mai dificili munti inzapaziti), e. c. bebelari ( erau incapatorii care invatau elemantele de baza), e. c veteranilor ( o parte fusesera in cea a ghetarilor, dar se retrasesera cu culmile cele inainte... ramaneau sa dea sfaturi din experienta lor bogata si valoroasa). 

Fiecare grupa purta o esarfa de o culoare.

Teoretic fiacare membru statea in echipa lui si rar aveau activitati impreuna, fiecare echipa avand obiective diferite.

Dar copii... tot copii

Pana invata ei regulile si de ce intr-un fel si nu altul mai dureaza... 

Totusi, pe la 10 jumate cele 5 echipe s-au intalnit pe platoul muntelui si au avut 10 minute pauza. 

Si Rumy ce putea sa faca ? Binenteles. Cum a primit pauza s-a uitat dupa mama ei si cum a dat si ea pauza echipei sale s-a dus catre mama ei. 

Copil, copil.... totusi a invatat ca tre sa invete limitele... asa ca micuta s-a apropriat de echipa mamei si din privire a primit acceptul mamei sa se aproprie.

-Mama...

- Ce este Rumy? De ce nu stai cu echipa ta de cataratori?

- Bine... ma duc la mine...

Cu ochi in pamanat se intoarce sa plece.

Mama Pheonix, amuzata, curioasa, enervata un pic de atitudinea copilei plecata cu coada intre picioare... zice

- Mai copile..  esti echipa ursilor... ei nu au coada ca sa plece cu coada intre picioare... daca tot ai venit, zi-mi ce este si nu mai face pe copilul rasfatat...

Rumy se intoarce cu fata luminata si ii zice:

- Stii ca asta e partia pe care ne dam iarna si pana acum doar o data am reusit sa fiu si eu cu echipa.

- Da, stiu ( mama de gandeste.... normal ca stiu... ma dau dinaintea ta, copile...)

- Ma gandeam asa... 

Mama face pchii mari si atenta la ideea nastrusnica a copilei...

- Poate daca reusesc sa il ursc acum, ca e verde, poate imi gasesc si curajul pierdut si la iarna reusesc sa ma dau si eu iar in echipa. 

Mama ei se da un pic spate si incepe sa rada cu pofta.

Rumy se imbufneaza si pune mainile incrucisate.

- Mamaaaaa!!! Am plecat! Nu-ti mai zic ideile mele.

- Rumy, vin-o aici!

Imbratiseaza copilul si ii zice

- Daca asa crezi tu, ia-ti si cativa prieteni si urcati impreuna. Sa ai ghiozdanul lasat pe piatra, apa si cioco si porniti.

Rumy face ochii mari de uimire si bucurie ca mama ei a incurajat-o la ideea ei.

- Serios? 

Imbratiseaza mama inapoi si zice.

- Multumesc mama. Esti singura care ia in serios ideile mele si singura care nu-mi schimba numele cand ma striga... cum fac altii in R sau Rumysor sau Rumarie sau Rum.... 

- Cum atfel sa te fac om serios, daca nu te iau in serios?

- Esti cea mai tare. Multumesc ca m-ai adoptata. 

- Hai fugi la echipa ta sa le zici ideea ta. 

- Bine, mama. Pa!